Plimba-ma pe strazile ude, unde zapada murdara lasa loc razelor din balti. Poarta-ma de mana catre pamantul ce incepe sa respire. Lasa soarele molcom sa se imprime pe zambetul meu. Respira si tu aerul caldut. Ziua e linistita si moale, cerul e albastru si galben si gri…Inceputul timid al unei noi primaveri. Vantul rece adie, facand sa fluture panourile publicitare si steguletele de la Carrefour. Primul apus rosiatic de ceva vreme incoace, la fel de scanteietor ca intotdeauna. Parca in fiecare se strecoara acel ceva, mic si vioi, ca o scanteie cu iz de zambile si mai ca am zambi…:) Sau mai larg! 😀 Daaa…abia astept sa primesc primul ghiocel, sa ma indragostesc de primul si acelasi tu, sa vad primele frunzulite, sa miros primele flori, sa zambesc mii de zambete pentru prima data. Stiam ca azi va iesi soarele. Si nu pentru ca m-am uitat la prognoza, ci pentru ca voiam. Si nu doar eu. Si una dintre marile legi ale Universului e “legea atractiei”: atunci cand iti doresti ceva cu adevarat, se va intampla. Toti aveam nevoie de o portie de soare si toti am inghitit-o cu aceeasi lacomie cu care devoram fiecare secunda de bucurie sincera. Ca atunci cand TE vad. Ca atunci cand mananc prima corcodusa acra si-mi aduc aminte de cand eram copil.

In cantec vesel de claxoane si zgomot de balti tulburate imi incep si termin ziua. Ma asteapta linistea, si chiar poate TU. Daca nu astazi, atunci maine. E tot mai rosu cerul…si tot mai pufos. Ca vata de zahar din Cismigiu. Chiar, nici acum n-am apucat s-o mancam. Dar timpul nu e pierdut. Prima sambata de primavara, sau poate duminica, mergem sa ne plimbam, sa respiram, sa ne indulcim, sa ne iubim…