Zilele astea am senzatia ca intreg Bucurestiul e in renovare. De fapt, nu e doar senzatia mea, e o realitate.

Peste drum de Grozavesti o multime de cladiri au fost demolate, lasand in urma lor nori de praf, munti de moloz, mizerie. La pasajul suspendat se lucreaza cu drag si spor, degajand inca o cantitate considerabila de praf si mizerie, nemaipunand la socoteala zgomotul infernal, praf care e ridicat de catre sute de masini, de fiecare data cand semaforul se face verde.

Pasajul de la Universitate e deja o poveste binecunoscuta. Dar a aparut ceva nou: pe alocuri s-a dezvelit pavajul de dedesubt si e de jale! Alunecoase si stralucitoare, placile se insira cuminti. In iernile ce vor urma dezvelirii pavajului presimt ca vor urma multe fracturi, entorse sau cel putin cazaturi zdravene. Nu stiu ce geniu necunoscut s-a gandit ca ar fi o solutie buna sa nu puna placi antiderapante, dar deja asta e o intrebare inutila.

Iar acum ajung la punctul care ma doare cel mai tare: renovarea Universitatii din Bucuresti. Facultatea de Litere, la care ma duc sa invat cu drag si spor in fiecare zi, este victima unor minti rau voitoare, care au facut din ea un infern. Desigur, holul renovat te uimeste pana la lacrimi si ramai cu gura cascata si gatul intepenit privind spre tavanul proaspat vopsit si spre ornamentele aurite, in timp ce candelabrele raspandesc o lumina calda, reflectata de marmura proaspat slefuita.

Dar impresia se modifica radical imediat ce pasesti intr-una dintre aripile facultatii. Ce gasesti aici? Pereti gauriti, cu tevile la vedere, holuri innegrite, prafuite, stive de tevi si diferite tipuri de fier puse de-a lungul peretilor si muncitori libidinosi, gata sa mai arunce un “compliment” deocheat urmatoarei domnisoare care urca scarile.Si acesti muncitori se mai plimba si pe schele, trecand prin fata geamurilor salilor si amfiteatrelor, si mai injura cu pofta, de rasuna clar si raspicat in timpul cursurilor serioase, moment in care toata lumea se face ca ploua. Si mai arunca cate un ochi inauntru, probabil mirandu-se cum niste copii “prosti” stau si-si pierd timpul cascand gura la ce zice un profesor. Stiu, stiu, avem nevoie de ei…dar tare mi-as dori sa nu!

But wait, there’s more!!! Sala de lectura a bibliotecii care apartine Facultatii de Litere este inchisa pentru renovare pana la 01.07.2009. La fel si centrul de imprumut al aceleiasi biblioteci si, probabil, la fel si centrul de periodice (nu am verificat inca). Rezultatul: stundetii Facultatii de Litere nu au acces in acest an universitar la cartile necesare pentru, sa zicem, realizarea unui lucru minor, cum ar fi lucrarea de licenta, sau pentru un lucru si mai neinsemnat, pregatirea pentru examenele din sesiune. Da, unele carti se gasesc si la alte biblioteci ale facultatilor din cadrul UB sau chiar la BCU, dar de obicei titlurile “sensibile”, epuizate din stocurile editurilor si care nu sunt de gasit la alte facultati, erau doar in depozitul Facultatii de Litere. Now isn’t that just dandy? Tocmai anul asta, cand am de dat licenta.

Ceea ce mi se pare cel mai enervant este faptul ca studentii nu au fost consultati in privinta acestei decizii care a fost luata, probabil, de consiliul facultatii. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, il respect enorm pe Decan, Liviu Papadima, care este un om exceptional, si imi ador profesorii, dar nu inteleg cum de au permis asta. Stiu ca renovarea trebuie facuta la un moment dat, dar este extrem de stresant pentru studenti sa vina in fiecare zi la facultate si sa se confrunte cu situatia asta (mizerie si zgomot). Renovarea completa a Universitatii va fi probabil gata cand copiii mei vor ajunge la facultate, dar deja asta nu mai mira pe nimeni. Pana atunci, incercam sa vedem partea buna a lucrurilor, oricare ar fi ea.