Urmatorii 5 ani
Să dăm timpul înainte peste 5 ani. Este anul 2019, iar eu mă apropii de 33 ani, însă societatea în care trăiesc nu seamnănă deloc cu cea din 2014, fiindcă tot ce nu voiam să cred atunci că se poate întâmpla s-a întâmplat.
Oamenii continuă să privească în jos când merg pe stradă, apăsați din ce în ce mai tare de greutățile cu care se confruntă. Știrile ce ajung în online nu fac decât să crească deznădejdea, fiindcă toți cei care ne-au confiscat țara au scăpat nepedepsiți și au continuat să fure nestingheriți. Mai rău este că nici aici, în sfera online, nu putem să ne mai exprimăm părerile fără ca asupra noastră să planeze amenințarea pedepsei de natură penală pentru insultă și calomnie. Traficul de date pe internet este monitorizat și stocat pentru minim 6 luni, fiindcă ACTA a fost adoptată și aplicată. Și nu pot să nu-mi aduc aminte în fiecare zi de 1984.
Vision of the shouting girl on a fabric via Shutterstock
Premierul care a mințit cu nerușinare în fața noastră, care a dus cea mai mizerabilă campanie politică din toate câte au existat în România (greșit numită democratică) a ajuns, din greșeala noastră, a tuturor, președinte.
El a scos la iveală tot ce era mai rău în oameni: ura de clasă, discriminarea, misoginismul, mințitul aproape patologic, xenofobia, șovinismul, sfidând legea a cărei aplicare e acum la discreția unor indivizi corupți până în măduva oaselor. Respectul pentru noi, cei în buzunarele cărora au băgat mâna adânc, este inexistent. Investitorii au plecat, iar alții noi nu mai vin. Taxele au crescut, presiunea pe fiecare dintre noi a crescut. Gândul de a-ți întemeia o familie pare apanajul visătorilor, care nu văd cum a decăzut sistemul de învățământ și cel de sănătate. În timp ce alte țări evoluează, România regresează.
Nu ne putem baza pe influența și ajutorul Uniunii Europene sau a SUA, fiindcă ne-am făcut-o cu mâna noastră. Nimeni nu vine în curtea noastră să facă ordine, iar lăcomia și abuzurile nu mai sunt pedepsite, fiindcă justiția a căzut vădit sub control politic, iar DNA a fost desființat atât de rapid, încât parcă nici nu a existat. Dacă nu ar fi atât de complicat, UE ne-ar exclude într-o secundă. Rusia își întinde tentaculele tot mai mult asupra noastră, oamenii sunt dezbinați, iar propaganda nu încetează să fie susținută prin minciuni și manipulare ordinare.
Hands of a missing kidnapped via Shutterstock
Eu am zile când simt că nu mai fac față. Și sunt prea multe. Speram ca la 33 de ani să nu fiu nevoită să muncesc în continuare, aproape fără pauză, pentru un nivel mediu de confort. Speram să mă pot bucura de cei dragi, să-mi văd mai des părinții, să nu mai fiu la fel de prinsă în rutina serviciu-casă. Mai rău este că, atunci când se termină orarul de muncă, intervine stresul societății în care trăiesc: bătrâni săraci și batjocoriți după ani și ani de muncă, copii care primesc o educație greșită, îndoctrinare religioasă la tot pasul, impozitele care tot cresc, la fel ca prețurile, lipsa locurilor de muncă – totul te face să-ți pierzi speranța că ar putea fi mai bine.
Ca popor, am repetat aceleași greșeli iar și iar, parcă am fi fost trași de un curent, sfârșind prin a fi înecați de corupție, lăcomie și ură. Cel mai adesea simt că toți cei care sunt la putere nu vor decât să ne împingă până la disperare, să plecăm toți din țară, ca ei să poată fura tot ce a mai rămas (și mă mir că a mai rămas ceva).
Într-adevăr, nimic nu a mai fost la fel de la alegerile din 2014.
Acesta e un scenariu posibil din toate cele de-a dreptul sinistre care se pot întâmpla dacă marioneta corupților, mincinosul patologic și reprezentantul mizerabilului PSD Victor Ponta va fi ales președinte. În opinia mea și a altor oameni, mult mai bine pregătiți decât mine în domeniul politic, dacă această marionetă va deveni președinte, România va înregistra un regres ce ne va arunca înapoi în negura comunismului, așa cum arată acesta acum, cu Rusia trecând cu buldozerul peste ideile democratice ale vecinilor și cu forțele vestice ezitând să se implice în conflicte interne.
Un îndemn am: haideți ca până duminică să facem un efort real de a îndrepta lucrurile în direcția potrivită. Veți spune că președintele nu are puteri executive, însă modelul impus de acesta, modul prin care ne reprezintă în relația cu alte țări și instituții internaționale, tonul pe care îl dă în discuții și multe alte aspecte se propagă în societate. Vreau un președinte de care să fiu mândră, care să mă reprezinte, care să muncească onest și care să mă respecte. Și, pentru prima dată după mulți ani, avem oportunitatea de a alege un om politic precum Klaus Iohannis. Haideți să ieșim din bula noastră, să punem mâna pe telefon, să mergem la rude și să facem ce trebuie făcut pentru a ne salva următorii 5 ani. Lupta nu e pierdută!