Lucrurile incep sa se miste: diminetile incep sa fie caldute, soarele nu mai e stingherit de nori, pasarelele se aud pe la geam in loc de claxoanele masinilor, iar eu incep sa zambesc din nou. E de parca as invata din nou sa iubesc primavara, dar si pe mine. Ma redescopar altfel, desi inca am momente cand norii se astern peste nou descoperitul meu entuziasm. Ma simt cuminte… Imi sunt tare dragi copacii cu frunze noi si proaspete, care se alinta cand bate vantul, ma linisteste aerul curat dupa o ploaie cu picuri aurii si am chef sa cutreier strazile, sa descopar terase ascunse printre casute cochete unde sa-mi petrec seri linistite cu prietenii. Sunt totusi norocoasa…pacat ca abia acum incep sa-mi dau seama de asta.

Din birou se aude cantec vesel de pasarele, e liniste, se simte adierea de afara, iar soarele ma face sa-mi iau calculatorul si sa ies sa lucrez afara. Sa-mi pun biroul pe iarba si sa sa-mi cada frunze pe tastatura.

Si mai am chef de buze fragede, de saruturi lungi si jucause, ca pe vremea liceului. Lumea nu mai intelege cat de important este sarutul. Ne pupam repede si scurt, iar sarutul a devenit un automatism. Si e mare pacat. Tin foarte mult la “arta de a saruta”, de a-ti manifesta tandretea printr-o imbratisare calda a buzelor. Un sarut nu trebuie grabit: el este acolo pentru a fi savurat, pentru a surprima restul realitatii, pentru a apropia. Pentru latini, sarutul era un simbol al actului sexual si de aceea era privit pe de o parte ca ceva foarte intim, iar pe de alta parte ca ceva frivol. Insa frivol putea fi doar daca nu era facut asa cum trebuie. Si da, de atunci si pana astazi nu s-a schimbat foarte mult. Sarutul frivol e cel care e lipsit de sentiment, lipsit de implicare, manifestare searbada a instinctelor carnale. Insa un sarut adevarat este un o alaturare a doua suflete, a doua fiinte care se descopera.

Un sarut trebuie sa inceapa ca o mangaiere, asa cum zilele de primavara incep cu adieri calde. Un sarut trebuie sa vina incet, aproape pe nepregatite, asa cum primavara se furiseaza pe strazi in plin aprilie. Un sarut trebuie sa te faca sa nu mai poti gandi sau sa tremuri, asa cum amiezile jucause de primavara ne fac sa visam. Un sarut n-ar trebui sa fie banal, ci memorabil. Unui sarut trebuie sa i te abandonezi, sa te lasi cuprinsa de caldura lui. Un sarut trebuie sa fie tandru si ispititor, sa te seduca, sa te amageasca, sa te faca sa-l vrei mai mult.

Ufff…da…mi-e tare dor de un sarut plin de viata, care sa ma faca sa ma topesc pe dinauntru. Mi-e dor de buze fragede si calde, care sa fie doar ale mele, chiar daca doar pentru cateva clipe.

Si totul pornise de la o zi cu soare.

..;))