După o săptămână lungă, rareori mai am răbdare să mă uit la drame, fiindcă prefer variante de filme care să mp relaxeze. Știu, să-mi fie rușine că mă numesc cinefilă, însă e adevărul.

Nu neg însă că mi-e dor de multe ori de un film capabil să stârnească în mine emoții reale, să mă pună pe gânduri. Ei bine, mi-a fost recomandat chiar un asemenea film, care m-a înduioșat, m-a revoltat, m-a sensibilizat și m-a făcut să înțeleg mai bine o problemă față de care suntem foarte departe, atât temporal, cât și cultural.

O perspectivă nouă 

E vorba despre filmul ”The Help” (Culoarea sentimentelor), lansat anul acesta, a cărui poveste se bazează pe romanul cu același nume, scris de Kathryn Stockett și publicat în 2009. Firul narativ urmărește eforturile unei tinere scriitoare de a scrie o carte despre greutățile cu care se confruntau servitoarele de culoare din anii ’60, chiar din perspectiva acestora.

Dacă aveți răbdare să treceți peste partea de început, care e menită să vă introducă în atmosferă, veți descoperi povești emoționante ale unor femei care s-au confruntat cu greutăți, atât emoționale, cât și materiale, mult mai mari decât ne putem imagina. NU m-am gândit niciodată, recunosc, la legătura care se crea între o doică de culoare și copilul pe care îl creștea de la naștere și până la maturitate. Ruperea acestei legături lăsa urme adânci de ambele părți. Nu am realizat umilința, durerea și limitările pe care le-au suferit cei din comunitatea afro-americană în anii ’60, când mișcarea pentru drepturile civile era în plină desfășurare.

O trezire la realitate

Valoarea filmului se extinde mult dincolo de povestea personajelor principale, către problemele sociale, morale și politice ale vremii. Punctarea unor detalii cheie din acest peisaj social tulbure are menirea să ne ajute să înțelegem mult mai bine acea perioadă decât am face-o dintr-o carte de istorie. Istoria vieții private (care m-a fascinat în facultate) joacă un rol mult mai important în educarea noastră cu privire la istorie decât ne-am putea imagina.

Vă recomand cu mult drag acest film, care e, dincolo de valoarea sa artistică, o lecție de viață, care ne aduce aminte că trebuie să fim recunoscători pentru fiecare lucru bun din viețile noastre, dar mai ales pentru oamenii dragi de alături. Suntem norocoși să trăim în vremurile acestea, oricât de dificile ni s-ar părea.

Vă invit să citiți mai multe despre filmaici.

PS: dacă vă grăbiți, încă îl mai prindeți în cinematografe. 😉