Trance (Capcana mintii), un film de vazut

Imaginează-ți că pășești în sala de cinema complet conectat la realitate. Îți pui telefonul pe silent și ronțăi popcorn liniștit. Te bucuri de trailere, îți aduci aminte cât de sâcâitoare sunt unele reclame și te întrebi la ce să te aștepți de la un film care e 15+. Și pelicula începe calm, calculat, dându-ți impresia că știi ce urmează. Doar că n-ai putea să te înșeli mai mult…

Ușor, ușor, te desprinzi de toate gândurile pe care le aveai până la acel punct și trăiești, ca un spectator, drama personajelor aflate în transă. Devii fascinat de luminile fluorescente, de povestea care se desfășoară în fața ta și care se transformă, la fiecare turnură de situație, într-un context total neașteptat. Faci presupuneri, te întrebi cum se leagă detaliile între ele și de ce personajul principal aude mereu acea bătaie în geam care aproape te trezește la realitate.

Simți cum ți se încleștează pumnii, respiri ușurat în momentele de relaxare și simți iar tensiunea când scenariul devine complicat. Personajele cheie de schimbă, personalitățile își dezvăluie noi trăsături, iar planurile se succed ca într-un vis. Ești învăluit în poveste până la capăt și primești o întrebare care e mai mult un prilej de introspecție decât o cheie pentru povestea din film. La final rămâi hipnotizat de posibilitățile minții umane și pleci acasă ceva mai orientat către sondarea propriilor gânduri.

Trance (Capcana minții) este un film puternic, subtil, sugestiv, profund. Regizorul Danny Boyle reușește să surprindă din nou publicul cu o poveste extrem de complicată, dedicată potențialului naturii umane, atât pozitiv, cât și negativ. Domnul Boyle mai are în portofoliu și alte reușite cinematografice, precum Slumdog Millionaire, The Beach și Trainspotting. ”Trance” se alătură cu succes acestei serii de filme care sondează psihicul uman și limitele vieții sale emoționale.

Filmat în locuri precum Victoria and Albert Museum din Londra și Chapelle Notre-Dame-du-Haut de Ronchamp din Franța, ”Capcana minții” reușește să facă ceea ce puține filme au șansa: să te asimileze complet în atmosfera filmului. Unghiurile de filmare, modul în care lumina cade pe chipurile personajelor, scenele de o brutalitate moderată care punctează momentele cheie ale filmului, revelațiile – toate construiesc un univers complex și complet, în care rămâi și după ce ai plecat din sala de cinema. Iar muzica… Muzica e perfectă! Coloana sonoră a filmului este excepțională! Un mix eclectic format din cele mai neașteptate piese și o serie de creații originale ale lui Rick Smith dau viață fiecărei scenă. Am compilat un mic playlist în cinstea acestui film, pe care îl puteți asculta mai jos:

Jocurile psihologice și emoționale, alături de toate complicațiile pe care le presupun, sunt prezentate în film cu eleganță și profunzime, făcând apel chiar la probleme de filozofie pe alocuri. E exact tipul de scenariu care îmi stimulează sinapsele și pe care îl disec molcom, în drum spre casă.

Din 10 mai, puteți vedea filmul ”Capcana minții” la Cinema City și vi-l recomand cu toată sinceritatea! Enjoy!