S-au adunat multe probleme în ultima vreme, care ne preocupă mai mult sau mai puțin, dar care ne afectează pe toți.

Mai întâi ar fi discuția despre exploatarea RMGC de la Roșia Montană. Nu voi dezbate aici situația, fiindcă au scris alții mult mai bine și mai documentat despre această problemă. Vă recomand să folosiți Google pentru a găsi articole de tot felul. Citiți mult, folosiți-vă de capacitatea critică pentru a înțelege ce se întâmplă.

Citesc comentariile de articolul de pe BBC News și mă întreb cum a ajuns acea greșeală hidoasă în text cum că guvernul ar urma să ia 75% din profitul proiectului RMGC. Să citiți comentariile, pentru a vedea cum americani, canadieni și oameni de toate naționalitățile rezonează cu ce se întâmplă la noi, povestind despre propriile drame, despre business-uri făcute de câțiva oameni care au distrus mii de hectare de păduri și resurse naturale. Evaluați situația gândindu-vă că interesele sunt prea mari și probabil exploatarea va avea loc. Gândiți-vă însă că se poate întâmpla și altfel. Că există tehnologie mai bună și mai sigură pentru această exploatare. Priviți fotografii cu peisajele pe care încercăm să le promovăm și gândiți-vă că ele se pot transforma în așa ceva:

Putem ieși în stradă, putem cere să fim informați corect și mai ales avem dreptul ca mass media să-și facă datoria morală de a reflecta realitatea așa cum e, fără a o diforma și manipula (căci aici excelează). Ce s-a întâmplat în weekend cu ignorarea protestului din București este o ofensă gravă adusă la forma de democrație pe care susținem că o trăim. Oricum am decide să acționăm, important e să fim conștienți că vocile și acțiunile noastre contează.

Și apoi problemele se înmulțesc, venind atât de aproape de noi, încât e suficient să-ți fie teamă să ieși pe stradă. Sau în parc. Un copil de 4 ani a murit atacat de câini vagabonzi. Tristețea și revolta care mă copleșesc când scriu aceste rânduri sunt greu de suportat. Un copil inocent și-a pierdut viața din cauza… unei liste prea lungi de oameni. Nu e prima victimă, dar ar trebui să fie ultima.

Vinovații sunt toți cei care au amânat rezolvarea problemei, mai ales cei care administrează acest oraș. Vinovații sunt și cei din ONG-urile care nu realizează că sterilizarea câinilor nu este o soluție, fiindcă ei continuă să trăiască în stradă, înfometați și agresați. Vinovații sunt toți cei care nu realizează că o societate, chiar și la nivel micro, nu poate exista fără sacrificii. Da, exterminarea câinilor din București ar fi o decizie dură și greu de acceptat, însă necesară.

Am trecut printr-un atac al unui câine, chiar în sectorul 6, unde au fost raportate cele mai multe incidente. Am avut noroc să scap, dar la câțiva metri de locul în care s-a întâmplat sunt o școală și un teren de joacă pentru copii. Copii care vin însoțiți de bunici. Nici unii, nici alții nu au cum să se apere. Nici chiar un om matur n-ar putea să scape de o haită de câini, așa cum vedem des peste tot, din centru și până la periferie.

La 1 an după ce am fost atacată, în continuare aveam mici atacuri de panică atunci când treceam pe lângă un câine vagabond. Și nu erau deloc nejustificate. Nici nu pot cuprinde cu mintea sau cu sufletul trauma și durerea pe care părinții și frățiorul acestui copil o vor purta cu ei toată viața.

Cred că am ajuns la ceea ce numește ”tipping point” – acel moment în care nu mai putem accepta unele probleme cu care ne confruntăm, un moment în care nu mai putem și nu mai trebuie să le ignorăm.

In sociology, a tipping point is a point in time when a group —or a large number of group members— rapidly and dramatically changes its behavior by widely adopting a previously rare practice.

Sursa.

Cum putem schimba lucrurile acum e o temă de gândire pentru noi toți. Nu putem să ne sustragem realității și nici nu putem sta cu mâinile în sân, așteptând să vină cineva să ne salveze. Fiecare popor are probleme lui, așa cum vedem în cazul tragediei din Siria sau în cazul Egiptului. Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viitorul pe care ni-l dorim și trebuie să găsim resursele pentru a-l construi.

Simțim cu toții nevoia de schimbare, dar cum o vom face să ia direcția potrivită?

Dacă aveți păreri sau opinii, le aștept cu interes. Știu că nu sunt singura care-și pune aceste probleme.