Teatrul dus la paroxism
Mi-aş vinde sufletul să mai văd acest Faust o dată.
The Observer, 23 august 2009
Așa scria pe afișul pentru ”Faust” din Piața Mare din Sibiu, care anunța, fără ca eu să știu, cel mai tulburător spectacol de teatru cu putință. Am plecat spre Sibiu alături de prieteni, ca să vedem, la îndemnul lui Hoinaru, o piesă de teatru unică, dar despre care a avut grijă să nu ne dezvăluie prea multe. Nu citisem nicio recenzie și nu bănuiam nimic din ce avea să urmeze pe scenă și apoi în mine.
Apoi, timp de 2 ore și jumătate, am uitat complet de mine și am trăit într-un spectacol care îți zgâlțâie puternic fundația minții. Nu pot nici acum separa și identifica exact emoțiile, stările și reacțiile fizice pe care piesa mi le-a stârnit. Nicio formă artistică nu mi-a creat vreodată trăiri atât de puternice. Pot asemăna doar cu situații reale din viață, care m-au marcat. Atât de impresionată am fost de această punere în scenă a tragediei lui Goethe, încât abia am reușit să mai rostesc câteva cuvinte după ce am ieșit din sală. Ore întregi am fost absentă, cu mintea departe, fiindcă nu mai reușeam să mă ancorez în realitatea ce mă înconjura.
Dacă aceste cuvinte vi se par o exagerare, vă invit doar să mergeți și voi, fiindcă doar astfel poate cineva înțelege ce se petrece în timpul spectacolului, pe scenă, între actori, între actori și public, dar mai ales în mintea și în sufletul publicului.
”Faust” regizat de Silviu Purcărete este probabil piesa de teatru românească ce a avut cel mai mare succes, atât la noi, cât și în toată Europa. Peste 120 de actori și o scenografie extrem de complicată dau viață unei povești sfâșietoare despre alegerile pe care le facem în viață, despre prețul pe care îl punem pe propriul suflet și despre scurgerea inevitabilă a timpului.
Numeroase premii și titlul de ”Herald Angel Award” pe care l-a primit actrița principală, Ofelia Popii, atestă valoarea unei spectacol care transcede orice limită imaginabilă, fie că este de limbă (a existat subtitrare în engleză), de gen, de mentalitate sau propriile limitări interioare.
The Guardian și The Observer au scris cronici sclipitoare despre spectacolul lui Purcărete și aș vrea să reproduc aici un fragment:
Mi-aş vinde sufletul să mai văd acest Faust o dată. Cea mai uluitoare experienţă teatrală a acestei (sau, se poate spune, a oricărei) vieţi, Faust (Ingliston Lowland Hall) a înfierat şi a paralizat ca o smoală fierbinte aplicată direct pe piele. Acestă producţie, desfăşurată într-un hangar de lângă aeroport, ne-a fascinat şi ne-a vrăjit pe cei mai mulţi dintre noi, şi m-a întristat în privinţa unui singur lucru. Poate nu o să mai văd niciodată în viaţă un eveniment mai impresionant şi mai teatral.
The Observer, 23 august 2009
Să mergeți să vedeți această operă de artă, căci încă mai sunt bilete pentru reprezentațiile din iulie.
După ”Faust” nu știu la ce piesă de teatru aș putea merge, căci sunt conștientă că nu voi mai vedea niciodată ceva la fel de impresionant și tulburător. Și mai știu ceva: că nu e oraș mai potrivit decât Sibiul pentru o astfel de piesă, pentru asemenea emoții și experiențe.
__________________________________________________________
Faust
după J. W. Goethe
Scenariul şi Regia: Silviu Purcărete
Traducerea: Şt. A. Doinaş
Decorul şi luminile: Helmut Stürmer
Costumele: Lia Manţoc
Muzica originală: Vasile Şirli
Orchestraţia: Doru Apreotesei
Video: Andu Dumitrescu
Asistent de scenografie: Daniel Raduţă
Distribuţia:
Faust:Ilie Gheorghe
Mefisto:Ofelia Popii