Și nu doar la Roma, ci oriunde am fi.
În seara asta m-au invitat fetele de la Hotcity.ro la film, la When in Rome, mai exact (vă mulțumesc!). O comedioară romantică extrem de simpatică, care ne-a făcut să râdem copios în unele momente și să oftăm în altele.Am avut o companie extrem de plăcută în timpul filmului, și anume pe Ileana și pe Minxieee, cu care am șușotit ca între fete. 🙂
Recunosc că m-am regăsit puțin în protagonista workaholică (n-am ajuns, totuși, la nivelul ei și sper nici să n-o fac), care crede că Făt Frumos e doar cel pe care-l poate iubi mai mult decât își iubește jobul. Tind uneori să încerc să compensez prin satisfacțiile profesionale alte lipsuri. Cu toții am făcut asta la un moment dat, dar încerc să nu fac un obicei. Putem cădea ușor în capcana de a crede că doar jobul ne face fericiți, ceea ce e complet greșit.
Căutarea echilibrului e un dans continuu pe sârmă, în timpul căruia trebuie să știi să echilibrezi greutățile din viață pentru a putea fi fericit. Cred că aici cuvântul cheie este căutarea. Suntem prinși într-un vârtej al căutării iubirii, a fericirii, care se potolește uneori, dar doar pentru câteva clipe. Eu sunt de părere că nu există doar o dragoste sau doar un Făt Frumos, ci mai multe și mai mulți, unele experiențe fiind mai frumoase decât altele.
Trebuie să nu percepem lucrurile ca fiind definitive și să nu renunțăm la căutarea noastră. E drept că, odată cu trecerea anilor, lucrurile devin tot mai complicate și tânjim tot mai mult după lucruri simple, după sentimente inocente, dar nu spune nimeni că nu le putem avea. E drept că ne pierdem din avânt și din energie și că devine obositor să o luăm de la capăt. Cu toate acestea, nu ne putem așeza pe jos, așa cum fac copiii mici, și să spunem răspicat că nu mai vrem. Clipele acelea de început, în care începi să te îndrăgostești și în care simți că lumea e a ta, ele sunt tot ce contează. Recunosc că mi-e dor să mă mai simt astfel, dar probabil va veni și momentul. Dacă eu sunt fericită, îi pot face și pe cei din jurul meu fericiți. Iar ăsta e scopul meu în viață, dincolo de orice altceva. Fericirea. Simplu.
După efuziunea asta sentimentală vă las cu o piesă la fel de sentimentală, dar foarte simpatică, pe care am tot ascultat-o zilele astea:
PS: Josh Duhamel is sooooo hot! 😀