De ce e important cum scriem

Workshop-ul Blogoree din weekend a fost mai mult decât o lecție despre scris și cuvinte. A fost o experiență care m-a făcut să-mi dau seama că am căpătat o teamă de a scrie despre lucruri prea personale și că-mi pun singură niște limite în ale scrisului. Dar mai ales, am realizat că pot să scriu mult mai bine decât o fac acum, motiv pentru care voi încerca tot timpul să evoluez.

Despre Vlad Petreanu

Pe Vlad l-am mai văzut în rare ocazii și recunosc faptul că mă intimidează într-o anumită măsură. Sâmbătă am descoperit cât de pasionat e de scris, lucru ce transpare prin articolele sale, cât de mult ține la acest meșteșug, așa cum el însuși l-a numit, și cât de profundă e legătura sa cu scrisul. Ardoarea cu care ne-a vorbit despre cuvinte și despre însoțirea lor mi-a adus aminte de una dintre cărțile mele preferate, ”Numele trandafirului”, de Umberto Eco, care m-a adus mai aproape de cuvinte tocmai punând în lumină importanța lor.

De ce e important cum scriem?

Alegerea cuvintelor potrivite, întorsăturile de frază, verbele puternice, adjectivele care dau culoare, comparațiile neașteptate, acestea sunt elementele care ajută gândurile noastre să se materializeze și să rezoneze cu cei care le citesc.

Vlad a mărturisit că a început să scrie pe blog ca o eliberare de frustrări și problemele zilnice. Eu am început să scriu fiindcă simțeam nevoia să mă exprim. E important și cum scrii, nu doar ce scrii, fiindcă ai o responsabilitate față de tine și față de cei care te citesc (depinde pentru cine scrii) să îmbogățești cu scrisul tău blogosfera sau orice alt mediu în care lucrezi. Toți vrem să simțim că aducem ceva în plus lumii în care trăim. Ei bine, și scrisul e o oportunitate.

Tot încerc să le explic celor care nu sunt bloggeri cu ce m-a ajutat pe mine să am blog, dincolo de campanii și oportunitățile pe care mi le-am creat. Pe mine scrisul mă ajută să-mi organizez mai bine gândurile, mă ajută să fiu mai creativă, mă ajută să mă cunosc mai bine. Când îți înșiri ideile pe hârtie sau pe un monitor, le percepi cu mai multă claritate.

”Când scrii trebuie să știi de ce scrii, ce vrei să transmiți”, ne-a spus Vlad. Iar de scris, scriem toți, chiar dacă nu în mod public sau chiar dacă nu ne dăm seama că e, de fapt, tot un scris public. Știți mailurile fără cap și coadă pe care le primiți, nu? Tot felul de comunicări asemenea ne agresează și ne obosesc, fiindcă unii oameni nu știu să scrie. Cu un pic de efort însă, ar putea învăța. Așa cum a afirmat Vlad, ”lenea e foarte eficientă în a bloca inspirația”, iar scuza că ”nu găsesc subiecte pentru articole” nu este valabilă. Trebuie doar să-ți antrenezi simțul observației.

Câteva sfaturi de la Vlad

  • Este foarte important pentru cititori să știe unde găsesc anumite informații, așa că obișnuiește-i cu un format clar al articolelor tale și al blogului tău.
  • Opinia personală trebuie ancorată în unele lucruri care nu depind neapărat de aceasta, care sunt indiscutabile, așa că documentează-te temeinic.
  • Să nu îți fie rușine să publici lucruri personale, fiindcă experiențele personale sunt primul lucru care te diferențiază.
  • Fii autentic și personalizează-ți stilul ca publicul tău să te poată identifica.
  • Alege-ți o serie de obiective pentru ceea ce scrii și urmărește-le.
  • ”Șmecheria nu e să publici bine, ci să scrii, ca să poți scrie bine.”
  • Scrisul cere exercițiu. Mult și constant. Scrie zilnic ceva. Dacă faci asta, e imposibil să nu avansezi.
  • La școală se învață liniar, dar noi avem nevoie de învățare în spirală, repetată și diversificată.
  • ”Nu poți scrie fără să citești înainte. Și e nevoie să citești cărți, nu bloguri, nu tweet-uri, nu status-uri de Facebook.” Ținta ar trebui să fie 10 pagini zilnic. Nu citi cărți de specialitate, ci beletristică, căci acelea îți îmbogățesc imaginația. Citește și scrie în fiecare zi. 
  • Trebuie să poți crea imagini pentru cititorii tăi. Mai multă imaginație, creativitate și mai puține lucruri realiste. Crează imagini, căci acestea generează emoție, iar toate reacțiile oamenilor sunt emoționale.
  • Când nu ai idei, inventează-le. Nu trebuie neapărat să le publici, dar e bine să le scrii.
  • A face ceva prin care să scurtcircuitezi regulile te ajută să fii un scriitor mai bun.
  • Folosește verbe mai puternice, comparații neașteptate etc.

  • Nu există scriitură fără a respecta regulile: gramatică, ortografie, folosirea diacriticelor, lizibilitate, paragrafare, sublinieri.
  • “A deveni scriitor este un proces de autocunoaștere.” 
  • Când scrii la persoana întâi, e important să scrii despre ceva și nu despre tine.
  • Când faci o afirmație calitativă, oamenii se vor întreba: ”De ce?”. Răspunde-le la întrebare.
  • Notează-ți mereu idei, fiindcă memoria te trădează.
  • Dacă suntem atenți la ce observăm, vom avea parte de declicuri.
  • O cale foarte simplă de a găsi subiecte este de a scrie din amintiri. Importanța scriiturii din amintiri este că poți obține rezonanță cu cititorul. Acest lucru presupune să ai curaj să te expui. Când poveșteti din amintiri, trebuie să-ți ții emoțiile sub control.
  • Scrieți despre o situație care produce emoții, dar nu scrie despre emoția în sine.
  • Marea putere a imaginii este că vorbește o limbă aproape universală. Imaginile cu care îți ilustrezi articolele trebuie să aibă un scop și să transmită ceva.

În concluzie…

… un workshop despre scris te învață nu doar să scrii, ci să te prezinți, să te reprezinți, să-ți formulezi gândurile și să le prezinți lumii. Iar Vlad a reușit asta. Chapeau!

________________
Mai multe despre tips & tricks de la workshop poți găsi pe Blogoree.

Credit foto: Cătălin Georgescu.

Priviri din Orient

Fiindcă s-au strâns ceva restanțe constând în articole și în povești frumoase pe care vreau să vi le împărtășesc, să încep cu prima dintre ele.

Vinerea trecută am fost la expoziția ”Priviri din Orient”, de la Hotel Ramada Nord, cu fotografii realizate de Vlad Petreanu și Cosmin Tudoran în periplul lor prin Thailanda și Myanmar (pentru care îi invidiez cu sinceritate, dar pentru care mă și bucur). Poveștile acestor fotografii sunt atât de diverse și de minunate, încât trebuie să vă pară rău dacă nu ați ajuns la expoziție, fiindcă eu le-am privit în liniște și m-am bucurat de ele. M-am umplut de liniște și de dorință de a o apuca în cele patru zări, să văd lumea largă și frumoasă în care trăim, să descopăr oameni frumoși și să gust exotismul.
Preferatele mele sunt fotografiile pe care le-am pus în articol. Zâmbetul bătrânelului rezumă, din ce am auzit și citit, toată filozofia de viață a thailandezilor: seninătatea cu care privesc lucrurile îi ajută să se bucure de viață mai mult decât știm noi să o facem. Simplitate și deschidere – iată lucruri pe care le auzim mereu că ne-ar aduce un trai mai bun, dar pe care le aplicăm prea rar. Eu mi-aș lipi fotografia asta de frigider, să o văd în fiecare dimineață și să-mi aduc aminte toate motivele pentru care mă bucur că sunt unde sunt, fac ceea ce fac și am alături oameni extraordinari.
La eveniment au fost numai invitați de seamă, printre care și ambasadoarea Thailandei în România și reprezentatul Thai Airways, care au dat la concurs o vacanță cu totul plătit în Thailanda. Concursul a fost pe bază de cărți de vizită (proastă zi de a mi-o uita acasă), iar premiul a fost câștigat, în mod paradoxal, de o agenție de turism. Se pare ca turismul la turism trage. 🙂
Noi am rămas acasă, dar bucuroși de a face și noi parte din istorisirile frumoase ale acestor minunați povestitori ai blogosferei, Vlad și Cosmin. Am avut și onoarea de a-l cunoaște pe Vlad Petreanu, după vreo 3 ani de când îi citesc blogul și e la fel de cald și minunat în realitate cum îi sunt rândurile online.
Puteți vedea pe Facebook toate fotografiile din expoziție și vă invit nu doar să le priviți, ci să le simțiți.