M-am visat mireasa. Mireasa cu tot tacamul: rochie, ofiterul starii civile si mire. La inceput nu era cel pe care il voiam, dar apoi a aparut si cel care trebuia si m-a salvat. Nu avea cal alb, dar era la bustul gol. That’s enough for me! 😀 Nu-i spun bunicii ce am visat, pentru ca se spune ca un astfel de vis prevesteste o nenorocire/moarte. Eu il vad pur si simplu ca pe o schimbare de perspectiva ce s-a infiltrat pana in subconstient. Si ca pe un rod al conversatiei lungi de aseara, purtata cu SEA si Alin. Motivul recurent al viselor mele – scarile – nu au lipsit nici de data asta. Inca nu reusesc sa le inteleg semnificatia si nicio explicatie gasita pana acum nu ma satisface, dar nu renunt. O sa aflu candva de ce mintea mea e atat de legata de acest simbol.
Si apoi am mai visat un atac al chinezilor pe mare. Incepuse cel de-al treilea razboi mondial. N-a fost un sentiment prea placut… Plus ca aveau avioane care puteau merge si pe sub apa. (Stiu, stiu, suna stupid…dar oare chiar atat de stupid?) Nu mai visasem de mult ceva atat de interesant. E semn ca latura mea spirituala s-a revigorat. 😀
Si o piesa care se potriveste cu visul: Sunlounger feat. Zara – Lost (Armin van Buren mix) 🙂
Nu, nu e vorba de faptul ca mi-am pierdut speranta sau ceva asemanator, ci doar faptul ca m-am saturat sa visez noaptea. Vreau nopti linistite si somn normal. Cel mai rau e ca visez aproape in fiecare noapte, tin minte fiecare detaliu – iar visele mele nu sunt nici pe departe cele mai frumoase – si ma trezesc dimineata extrem de obosita. In visele mele se amesteca tot felul oameni pe care ii cunosc, rude si prieteni, locuri bizare si intamplari din cele mai ciudate. Chiar cand adorm linistita, incep sa ma invadeze lumi necunoscute, pe care nu le vreau. Am incercat o perioada sa le gasesc un sens, o oarecare logica, insa fara succes. Aceleasi intamplari bizare se nasc din inconstientul meu, trezindu-mi temeri pe care nu stiam ca le am, intrebandu-ma daca nu cumva exista vreo vaga legatura cu realitatea. Cartile de vise nu ajuta, caci ele se bazeaza pe o semiotica generala, iar subiectivitatea profunda a fiecarui vis ramane subiect de analiza al psihologiei. Insa ce te faci cand nu ai langa tine, in fiecare dimineata, un psiholog gata sa te asculte si sa te linisteasca? Eu stiu ce fac: ma chinui toata ziua sa-mi dau seama ce cauze ar fi putut avea acel vis, ce ar putea insemna si ma regasesc, de fiecare data, luand totul prea in serios. Dar totul pare atat de real si pertinent. Exceptand decorurile ciudate si scenariile si mai bizare, oamenii si sentimentele pe care le am cand visez imi par la fel de intense si veridice precum cele pe care le am cand sunt treaza. Ufff…Am obosit. Asta se intampla de ani buni. Si acum imi aduc aminte de unele vise ce m-au marcat. Si mai e momentul cand, printr-o stranie intorsatura a sortii, se intampla ceva in viata reala ce semana mult cu ceva din vis. Atunci confuzia e deplina, iar sirul intrebarilor – fara sfarsit.
