Când am fost la Stanford la începutul anului am întâlnit doar câțiva studenți rămași în campus (dat fiind faptul că toți erau în vacanță) și toți erau îmbrăcați cu ceva care avea însemnul universității: hanorace, tricouri, pantaloni scurți, șepci. Într-un sistem de învățământ al cărui sector 100% privat oferă cele mai bune oferte de învățământ, cea mai bună pregătire și o viață de student memorabilă, competiția între universități este mare. Acest lucru duce la creșterea calității serviciilor oferite studenților, care nu sunt văzuți drept subordonați ai sistemului educațional (așa cum deseori se întâmplă la noi), ci sunt percepuți drept clienți care trebuie atrași și menținuți.
Mereu m-am întrebat dacă toate clișeele din filmele americane cu studenți, de la ”fraternities” și ”sororities” și până la competițiile sportive chiar se întâmplă cu atât de mult entuziasm și exuberanță. Vorbind cu sinceritate, realizarea faptului că e chiar așa și comparația cu viața noastră de studenți duce la concluzii care nu mă fac tocmai să zâmbesc, însă timpul nu e pierdut!
Un sistem complet diferit
Despre ”fraternities” și ”sororities” în America de Nord am citit o întreagă pagină pe Wikipedia, care m-a fascinat. E incredibil cum a influențat acest tip de asociere viața din campusuri și cât de mult ajută conexiunile realizate în aceste frății și surorități cimentarea relațiilor de afaceri de mai târziu. Practic, diferența în universități o fac trei factori decisivi:
– calitatea curriculumului
– prestigiul echipelor sportive și a altor echipe din campus
– viața din campus.
Am găsit o universitate care punctează foarte mult la toate aceste trei categorii și pe care îmi face plăcere să o prezint ca un mic studiu de caz, tocmai pentru a-i sfătui pe cei care se pregătesc să termine liceul sau chiar facultatea și își doresc să studieze în afară. Desigur, costurile pot părea astronomice în comparație cu cele de la noi (aproximativ $50,000/an, mai mult sau mai puțin în funcție de specializare), însă investiția în acest nivel de educație, care nu se manifestă doar academic, ci și la nivel personal, este inestimabilă și va da roade pentru tot restul vieții.
UC Davis – un campus de vis pentru orice student
Universitatea în cauză este UC Davis, care este, în fapt, University of California, campusul din orașul Davis. Din University of California mai fac parte: UC Berkeley, UC Merced, UC San Francisco, UC Hastings College of the Law, UC Irvine, UC Los Angeles, UC Riverside, UC Santa Barbara și UC Santa Cruz. E o rețea imensă cu un corp de 234,464 studenți, 18,896 membri din corpul de profesori, 189,116 membri din staff-ul administrativ și peste 1,600,000 de alumni încă în viață. Numai văzând aceste cifre îți dorești să fii parte din această rețea, care te inspiră la a-ți dori mai mult de la tine și de la ceilalți.
Ce oferă UC Davis?
Ah, de unde să încep? Pe prima pagină a site-ului oficial acum promovează programul lor de sustenabilitate a consumului de energie, iar la pagina de ”About” poți găsi tot ce te-ar putea interesa vreodată:
– vizite în campus și o hartă a campusului imens de la Davis
– distincții ale orașului Davis, a cărui reputație este centrată în jurul universițății. Spre exemplu, Davis este orașul cu cele mai multe biciclete din SUA, orașul cu cel mai înalt nivel de educație din California (80% din populația adultă a terminat cel puțin un an de facultate – care acolo contează, spre deosebire de România – iar mai mult de 60% din populație a terminat cel puțin 4 ani de facultate), ba chiar a fost numit și unul dintre cele mai bune 10 orașe în care să trăiești în America de către Outside Magazine, iar Forbesc a listat orașul în top 25 cu aceleași calități.
– detalii despre sistemul medical din campus
– informații despre laboratorul marin Bodega, aflat tot în campus
– detalii despre centrul medical veterinar UC Davis, care are și un centru de cercetări
– descrierea și cercetarea în cadrul sistemului de rezervații naturale din California
– date demografice detaliate despre studenții universității
– cifre importante despre facultate printre care se numără și faptul că UC Davis are 102 programe de studiu de licență și 90 de programe de studiu pentru licențiați, 23 de sporturi ce se pot practica în campus, un campus de 8339 m² (cel mai mare din SUA) și o librărie cu 3.9 milioane de volume și acces la mai mult de 50,000 de publicații electronice și baze de date.
– reputația facultății este descrisă prin titlurile primite și prin pionieratul realizat în mai multe domenii decât putem număra pe degetele de la o mână
– viziunea pentru excelență a UC Davis are propriul său site, unde fiecare cuvânt pare așezat exact la locul potrivit
– sunt listate principiile după care se ghidează funcționarea comunității UC Davis – aici cuvântul ”comunitate” este cheie
– este ilustrată istoria celor 100 de ani de când există facultatea, o istorie ce poate părea scurtă în comparație cu universitățile din Europa, însă care dă rezultate și reprezintă rampa pentru mii de studenți.
Lista poate continua pentru multe zeci de puncte, iar parcurgerea tuturor informațiilor de pe toate site-urile UC Davis ar dura zile întregi, deși aș citi cu plăcere modul în care această universitate este construită și modul în care funcționează perfect, în ciuda complexității uriașe.
Apreciez faptul că facultatea are un magazin online de unde poți cumpăra de la cărți și haine cu inscripția UC Davis și până la vânzări de cărți de studiu la mâna a doua. Echipa de baseball a universității, Aggie , este adorată, iar mascota lor are propria pagină de Facebook.
Universitatea mai are și propria aplicație de Facebook, dedicată studenților, care fiecare au propria adresă de email pentru a accesa platforma internă. Pagina de Facebook a universității este gestionată impecabil și până și biblioteca are o pagină proprie (trebuie să vedeți poza asta, care vă va surprinde total – nicio bibliotecă de la noi nu ar face așa ceva).
Conversatorismul european vs. deschiderea americană
Cred că subtitlul de mai sus rezumă concluzia la care am ajuns eu după ce am citit despre această universitate și după ce am comparat-o cu experiența mea de student. Da, europenii sunt conservatori și birocrați, mai ales în sistemul educativ. Mi-ar fi plăcut ca la 18 ani să intru într-un sistem cum e cel american, care te dezvoltă multilateral, care îți oferă oportunități de cercetare și evoluție personală. Dar poate că nu e târziu nici acum…
