GSP are reclame targetate. Se vand de toate. Okazii.ro ne ofera: bilete pe sub mana la meciul Bayern – Steaua, BMW diesel limuzina ca sa ajungeti in Germania (de unde puteti aduce si altele) si, in caz de conflicte violente (ca cele de pe meleagurile mioritice), box metalic rozeta (dar se mentioneaza ca e pentru autoaparare….right). Nu-i asa ca sunt perfecte pentru minunatii suporteri ai fotbalului romanesc?
In continuarea postului de mai jos…
Aproape ca nu mai am nimic de completat…Adica, dupa 15 minute de Bucurie si poate alte cateva, cam cat a durat pauza dintre reprize, totul s-a dus pe apa sambetei. Era de asteptat ca asa ceva o sa se intample. De fiecare data cand incepem ceva bine, se termina prost. Poate pentru ca nu avem suficienta forta sa mentinem un ritm constant, poate pentru ca ne bucuram prea mult pentru prea putin, poate pentru ca ne lipseste coerenta si vointa de a fi mai buni.
Vorbesc la plural, fiindca aseara a fost prima si, probabil, ultima seara, cand chiar m-am identificat cu Steaua (de la inceputul meciului). Am reusit sa prin si imnul CL de data asta, am cantat si am aplaudat, iar stadionul fremata de entuziasm, in ciuda a ceea ce ma asteptam, avand in vedere traiectoria descendenta pe care o avusese in ultima vreme echipa. Tribunele aproape pline, oameni plini de speranta, care au trait golurile la maxim, prin izbucniri de bucurie si fericire. Dar a durat…prea putin. Am ramas in final doar cu gustul amar al unei incapacitati de a fi mai buni, de a impinge limitele mai mult.
Am citit abia in seara asta ca Lacatus a demisionat. Era de asteptat si poate ca era si timpul. Lacatus e sufletul Stelei, dar poate ca acum echipa are nevoie de mai mult decat atat. Cateodata pur si simplu nu e suficient sa vrei. Mai trebuie sa si poti.
Oricum, trebuie sa mergem mai departe, orice ar insemna asta. Champions League e pentru cei care vor si, mai ales, pentru cei care pot mai mult decat sa castige un campionat intern. Nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea si sa spun cine ar fi mai bun pentru postul de antrenor…dar am o oarecare nostalgie pentru Protasov. Sa speram ca vom reusi sa prindem macar locul 3.
Ghencea, of, of…
Si pentru ca tot sunt la capitolul “aduceri-aminte”, trebuie sa povestesc cum a fost prima data cand am mers pe stadion. Pentru ca tot ne-am calificat in Champions League (noi, adica Steaua), iubitul meu a luat bilete la meciuri. Entuziasmul era mare: nu mai fusesem niciodata pe stadion, se anunta un meci greu cu Bayern Munchen, ce mai, abia asteptam!
Asa ca, intr-o seara ploioasa de septembrie, ne-am indreptat catre stadion, plini de speranta. Entuziasmul nu mai era atat de mare in conditiile in care afara ploua marunt si sistematic. Acoperita aproape in intregime de o pelerina de ploaie (mi se mai vedea doar fata), ma rodea curiozitatea. Din pacate, peisajul era….cel putin deprimant: ploaie, balti, noroi, aglomeratie, inghesuiala, dezordine, politisti, fluiere etc. Spiritul de turma se manifesta triumfator. Lumea se inghesuia spre porti, portile de acces se blocasera, mascatii erau intaratati si gata sa intervina. Din ce vazusem pana acolo, aproape ca-mi era frica, dar stiam ca cineva are grija de mine, asa ca teama s-a risipit.
Intr-un sfarsit apoteotic, am reusit sa intram pe stadion, dupa ce ratasem imnul si primele 5 minute din meci. Stadionul parea mai mare la TV, mai spectaculos. Realitatea nu era nici dezamagitoare, dar nici nu m-a dat pe spate. Jucatorii lui Bayern erau inalti ca brazii, orientati in teren, siguri pe ei…dar nu mai are rost sa spun asta acum pentru ca a vazut toata lumea de ce sunt in stare. Cat despre Steaua, o sustin in continuare, in ciuda “evolutiei” recente. Dupa 2 ore de stat in ploaie si o infrangere…oarecum asteptata, ne-am dus acasa resemnati.
Saptamana viitoare e meciul cu Lyon, dar nici macar nu indraznesc sa mai sper…
Steaua-Galatasaray 2-2
M-am pregatit de dinainte de meci sa stau linistita si sa nu-mi fac sperante ca vom face cine stie ce. Sa fim seriosi, Galata e o echipa buna, iar avand in vedere ultimele evolutii ale Stelei, nu ma asteptam sa face cine stie ce. Totusi, inceputu;l fulminant m-a lasat masca. Doua goluri frumoase, care i-au dezorientat pe turci.
Cel mai tare m-a impresionat galeria turcilor. A fost sezantionala! Se auzea ca un imn de lupta si atacul fi rapiditatea Galatei au fost pe masura. N-am mai vazut de mult timp un meci care sa se desfasoare cu atata viteza. Un meci frumos, careia Steaua i-a facut fata chiar bine, parade frumoase ale lui Zapata si cateva zvacniri frumoase din partea jucatorilor. Am apreciat de asemenea si curajul lui Radoi de a sari cu capul la minge, in ciuda accidentarii recente.
Sa speram ca vom reusi totusi sa-i dominam atunci cand se va juca pe teritoriul nostru si sa speram ca galeria va fi pe masura celei turcesti.