Am stat în ultimele zile și am observat păreri și comportamente legate de România, de la politică, sport, cultură și până la adunări, cozi la mâncare gratuită și parade militare. Am observat același lucru peste tot: confuzie și o oscilație constantă între aprecierea pentru oamenii valoroși de la noi și frustrarea legată de obstacolele cu care ne confruntăm.

Căutarea fără sfârșit a unui brand de țară

Mi-a sărit în ochi mai ales o căutare a valorii, o dorință câteodată neexprimată de găsire a unei direcții comune. Lipsa sentimentului că faci parte din ceva mai mare decât tine cauzează răni mult mai profunde decât ne-am imagina unei țări cu o identitate încă neconturată.

Aneta Bogdan a dat un interviu excelent discutând problema brandului de țară, afirând că:

Experienţa cu brandul România este ceea ce ar trebui să ne intereseze, nu imaginea prefabricată şi, de altfel, insuportabil de modestă şi de neautentică, de advertisingul fără minte făcut acum pentru promovarea României. Ne vom vinde mai bine dacă vom gândi înainte să facem.

În acest climat general de instabilitate și necesitate organică de a păși pe un drum solid, cred că România își poate găsi definirea doar prin noi, cei care trăim aici. Fie că e vorba de valorile istorice, de cele sportive sau de medicii, specialiștii IT sau alpiniștii români de acum, ar trebui să înțelegem că nu vom putea construi niciodată o imagine standardizată a brandului România la care să adere toți românii.

România prin ochii mei

Eu am avut minunata ocazie să înțeleg mai bine ce înseamnă România prin proiectul meu de suflet, Redescopera România, care mi-a arătat că frumusețea acestei țări se vede si se simte mai ales cand esti departe de oras, când te avânți pe cărări neștiute și prin zone care sunt abia schițate pe hartă. Nu te vei pierde, fiindcă întotdeauna drumul tău va duce undeva, iar pe măsură ce mergi mai departe îți vei da seama și unde vrei să te ducă acel drum. Și fiecare are drumul său, dar câteodată e mai ușor să-l descoperi făcând schimb de păreri cu cineva. Pentru mine, Redescoperă România a fost și va rămâne cel mai semnificativ efort de branding al României, care a avut și rezultate reale.

Dincolo de sălbăticia pașnică a colțurilor încă necotropite de civilizație ale țării noastre, eu am mai învățat ceva trăind aici: am învățat să fiu puternică, să lupt pentru ce-mi doresc și să trec peste obstacole. Am avut ajutor, e drept, dar trăind într-o țară în care nu chiar totul ți se oferă pe tavă (nu susțin că îl alte părți umblă câinii cu covrigi în coadă), în care ești tratat cu mai puțin respect decât te-ai aștepta, în care sistemele sunt complicate inutil, înveți să faci față oricărei adversiuni. Inclusiv faptul de a trăi în București îți întărește caracterul și te învață să fii mai agil, să te adaptezi mai ușor, devenind mai abil în a găsi alternative (spre exemplu, ca atunci când traseul autobuzului tău a fost schimbat și tu trebuie să ajungi la o întâlnire).

România se schimbă prin noi, iar noi ne schimbăm odată cu ea. E un efort constant de adaptare, o forfotă continuă care are la bază necesitatea unor valori și identități pe care să le respectăm. Avem nevoie de exemple pozitive, așa cum e Ana și munca ei imensă, avem nevoie să ne definim o cale, la nivel individual, și apoi să proiectăm această determinare în jurul nostru. E vital să ne dăm seama că depinde de fiecare dintre noi să schimbe percepțiile greșite ale străinilor, să corecteze aceste prejudecăți și să le înlocuiască prin povești valoroase.

De aceea e frumos să vă aduceți aminte de verile petrecute la bunici, de comorile naturale descoperite în vacanțele cu părinții sau de aventurile de neuitat cu prietenii la munte. Acele povești îmbogățesc locurile în care trăim, care altfel ar fi doar niște forme de relief pe o hartă.

În final, aș vrea să-l ascultați pe Octavin Paler vorbind despre România, cu sinceritate și luciditate, cu experința unei vieți de observație și implicare.

Întrebați-vă apoi: cum schimbăm asta?

Foto de talentatul Cătălin Georgescu.