Noi, cei care lucrăm în online de ceva vreme, știm cam ce se cade să publici online și ce nu, fie din experiență, fie din experiența dobândită în acest mediu. De multe ori, însă, suntem surprinși când cei din jurul nostru, fie rude, cunoștințe, vedete sau necunoscuți, publică fragmente din cele mai intime momente din viața lor, de la ecografii cu viitorii copii, până la poze cu nou-născuți și chiar decese. Pe noi ne sperie, însă lor li se pare normal. Unde e, de fapt, problema?
Internetul ca o continuare a exprimării firești vs. Internetul ca loc de construire a unui brand personal – așa văd eu această diferență de perspectivă, ale cărei consecințe le vedem în fiecare zi. Pentru o categorie largă a publicului, Internetul a fost asimilat ca încă un canal de exprimare a aspectelor zilnice, un soi de tabloid personal unde pot publica poze la bustul gol de la ultimul grătar sau unde se pot plânge de ultima relația nefericită prin citate share-uite de la știm-noi-cine. Pentru ceilalti, Internetul a deschis calea către un flux nesfârșit de informație, plin de resurse utile pentru dezvoltarea pe toate planurile. Construirea unui brand personal în online nu înseamnă neapărat dezvoltarea unui construct artificial, ci mai degrabă o selecție a lucrurilor pe care le împărtășești cu apropiații, cunoscuții, dar mai ales cu necunoscuții, o diferențiere între ce poate fi făcut public și ce ar trebui să rămână privat.
Diferențele de perspectivă sunt uriașe și ar trebui cumva să acceptăm modul în care aceste două categorii generale de public folosesc mediul online și resursele sale. Această dihotomie nu aduce nimic nou, fiindcă întotdeauna au existat categorii de oameni care au folosit mai înțelept resursele disponibile și categorii care au ignorat existența lor. Spre deosebire de alte epoci, în care accesul la informație nu era la fel de facil, în zilele noastre e aproape imposibil să nu-i privești cu regret pe aceia care nu știu câtă informație se află dincolo de pagina de start a lui Google.
Mai e și chestiunea perspectivei asupra intimității la mijloc, pe care unii o prețuiesc mai mult sau mai puțin, în funcție de interese, gradul de vanitate etc. Dar acesta e un subiect demn de un articol în sine.
Așadar, ne rămâne resemnarea că nu toată lumea poate înțelege că Internetul e mai mult decât Facebook, Instagram și mail sau încercăm să dăm o mână de ajutor acolo unde putem?