The Wolf of Wall Street este punerea în scenă a unui joc perfid care a făcut ca diferența între pătura săracă și cea bogată a SUA să se adâncească teribil.
Desigur, povestea din peliculă se repetă în toate țările, în contexte diverse, dar cu aceleași elemente comune: lăcomia pentru bogăție și putere, decăderea morală, decăderea fizică, toate însoțite de exces. Am plecat cu un gust amar de la film, deși DiCaprio a făcut un rol absolut senzațional, pentru care merită Oscarul.
Scenariul filmului este bazat pe o poveste reală, iar subiectul controversat pe care îl aduce în discuție nu face decât să adauge la tentația de a-l vedea.
Nici nu pot spune dacă e bine sau rău să-l vedeți, fiindcă nu-l pot privi strict ca pe un film, ci doar în conexiune cu realitatea pe care o redă. După ce am citit mărturisirea fiicei unui astfel de lup, am privit cu alți ochi filmul. Știam că ”sistemul puternii” de pe Wall Street (ca și din alte zone) e putred cu totul, dar faptul de a-l vedea la cinema îl face chiar mai josnic.
Desigur, luxul și bogăția sunt apetisante din punct de vedere vizual, însă ecourile și consecințele unor astfel de întâmplări se resimt tot mai acut, nu doar la ei, ci și la noi. Și aș fi vrut un pic mai mult de la filmul acesta. Aș fi vrut să fie o trezire la realitate pentru cei care merg să-l vadă și încă nu realizează impactul acestor modele negative. Și dacă ar fi făcut-o, poate tot n-ar fi fost îndeajuns, fiindcă rareori se schimbă oamenii, așa cum arată și rolul lui DiCaprio.
