Privind înapoi către ce zi plină am avut, pot spune că am trăit într-o zi cât trăiesc alții într-o săptămână. Dimineața ne-a găsit în cochetul Hotel Europa din Târgu Jiu, care m-a făcut să mă simt de parcă eram într-un film italian clasic. După micul dejun am plecat prin Defileul Jiului, către Petroșani. Priveliștile care mi s-au așternut în fața ochilor au fost fără cusur. Păduri de poveste, apă limpede și șosele care te îmbiau la condus. În drum am vizitat scurt Mănăstirea Lainici, bine îngrijită și cu un farmec aparte, deși nu sunt în mod special religioasă. Tot acolo ne-am reunit și cu echipajul nr. 3, format din Doru și Augustin, care au făcut voioși baie în apa rece ca gheața a Jiului, speriind peștii și stricându-le, probabil, ziua pescarilor de pe mal. Însă entuziasmul nostru contagios nu avea cum să nu-i înveselească și pe ei. Desigur că Bobby nu ne-a iertat nici de data asta și am plecat mai departe cu pantalonii semiuzi.
Popasul următor l-am făcut la Petroșani, la Muzeul Mineritului, unde domnul Pușcașu, ghidul nostru, ne-a arătat că omul sfințește locul. N-aș fi crezut că acel muzeu gri și ușor ponosit poate ascunde atâtea povești incredibile despre oamenii care lucrează departe de lumina soarelui, scoțând la suprafață minuni din adâncuri, care ne fac nouă viața mai ușoară și mai frumoasă. citeste mai departe →