10 locuri #dinRomania

Fiindcă tocmai a început weekendul, iar eu mâine voi fi în drum spre munte, am lăsat în urmă câteva sugestii de locuri minunate de văzut, în caz că vreți să vă luați lumea în cap și să plecați unde vedeți cu ochii.

Deși am călătorit destul de mult cu familia și cu prietenii, Redescoperă România m-a dus prin locuri unde nu credeam că voi ajunge. Am descoperit priveliști care m-au lăsat fără răsuflare, castele și cetăți desprinse parcă din povești, oameni cu chipuri vesele și pline de povești, minuni ale naturii și minuni create de om.

Dacă știi să te lași purtat dincolo de cărările știute, așa cum mereu ne sfătuiește Doru, vei descoperi o altă Românie, în care ai vrea să te pierzi și să nu trebuiască să te mai întorci în marele (sau micul) oraș. Așadar, iată 10 locuri pe care nu trebuie să le ratezi în România:

1. Bucovina

De departe una dintre cele mai frumoase zone ale țării, cu peisaje pure și cu mâncare excelentă (aș sugera masa la restaurante cu specific românesc sau picnicuri cu brânză și legume proaspete luate de la țărani). Oamenii sunt primitori și zâmbitori, iar obiectivele turistice nu lipsesc. De asemenea, șoselele sunt tocmai bune pentru umblat în lung și-n lat.

2. Maramureș

Pitoresc și cu oameni nostimi, Maramureșul e un loc în care aș reveni cu plăcere de-ar fi mai aproape. A fost deja de două oră și tot mi-au rămas multe lucruri de văzut. Mi-aș dori să am ceva mai mult timp să poposesc prin sate și să admir priveliștile fermecătoare din ținutul acesta nordic.

3. Dunărea la Cazane

Dunărea e de-a dreptul fascinantă! Toată bucata de drum de la Orșova spre Moldova Nouă mă unge la suflet. Dunărea în stânga, munte în dreapta, liniște perfectă – tot ce ți-au putea dori vreodată! V-aș sugera să petreceți o noapte pe malul Dunării, să faceți un grătar de pește și să vedeți zecile de licurici care luminează mai ceva ca stelele de pe cer.

4. Transfăgărășan

Una dintre cele mai frumoașe șosele #dinRomânia, cu asfalt bun și care oferă panorame cuceritoare! Condusul pe Transfăgărășan e una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le poate avea un șofer. Numa’ zic. 🙂

5. Transalpina

Ceva mai sălbatică și mai șerpuitoare decât Transfăgărășanul, Transalpina oferă o experiență foarte mișto de condus (care va fi și mai mișto când vor termina de pus parapetele) și peisaje de vis. Altceva în afară de condus, picnic-uit și respirat aer curat nu prea e de făcut, dar merită plimbarea. (Sursa foto.)

6. Castelul Huniazilor

În opinia mea, Castelul Huniazilor este cel mai spectaculos #dinRomânia, chiar mai frumos decât Bran sau Peleș. Când l-am văzut prima dată, părea desprins dintr-un film Disney. Dac-aș avea bani și-ar fi de vânzare, l-am cumpăra. 😀

7. Cetățile din Dobrogea

Dobrogea mi-a plăcut nespus de mult, fiindcă e sălbatică și pustie, iar cetățile înșirate peste tot în această zonă te îmbie la aflat cât mai multe despre ele. Fie că e vorba de Enisala, Noviodunum, Argamum, Histria, Capidava sau Libida, toate au câte ceva special, povești fascinante în spate și îți dau senzații aparte. Sunt sigură că sunt multe care ne-au scăpat, dar am de gând să le găsesc și să le văd pe toate.

8. Sarmizegetusa Regia

Încă nu am ajuns să văd antica cetate dacică, însă mi-am propus să fac asta foarte curând. Am auzit povești minunate despre frumusețea locurilor și despre emoțiile pe care le crează locul acela și cred, deși nu-s neapărat o patrioată, că e ceva acolo care te face să simți că aparții mai mult de peticul acesta pământ. (Sursa foto.)

9. Salina Turda

Consider că orice film SF care se respectă ar trebui să filmeze măcar o scenă în Salina Turda. Am văzut-o doar în poze, dar a fost suficient încât să-mi doresc neapărat să o vizitez și să scotocesc prin toate colțurile ei sărate.

10. Delta Dunării

Ultima, dar nu cea din urmă, Delta mă tot cheamă să o văd de ani buni. Ocazii s-au mai ivit, însă n-am reușit niciodată să le valorific. Sper însă ca în curând să mă duc să dau piept cu țânțarii și să admir cu ochi mari această bucată de pământ nou și special, care adăpostește atâtea minunății. (Sursa foto.)

Aventura Redescoperă România continuă, iar voi o puteți urmări pe Facebook sau pe Twitter.

Tu ce ai adăuga acestei liste?

Redescopera Romania 2011 – ziua 5

Ziua a cincea a fost dedicata plimbarii cu Mocanita, trenul de munte ramas mostenire vremurilor noastre de catre padurarii care carau lemne din padurile maramuresene catre sate. Mocanita e un tren special, care circula pe o sina a sa, pe o ruta bine stabilita si care, in unele parti ale vaii Viseului, reprezinta singura cale de acces. citeste mai departe →

Colind virtual (fara cuvinte, fara… coloana sonora)

*Articol nerecomandat celor care inca mai cred in Mos Craciun.

De cativa ani incoace Craciunul nu ma mai impresioneaza si nu reusesc deloc sa mai inteleg tevatura cu “spiritul Craciunului” & stuff. Poate e din cauza ca sarbatoarea asta nu mai e ce era odata, poate e pentru ca am crescut (desi varsta nu e neaparat un factor) sau poate ca mi se par din ce in ce mai ridicole povestile din Biblie. citeste mai departe →

Redescoperă România: Dobrogea, ziua 3

În ultima zi din Redescoperă România am încercat să nu ne gândim foarte mult la sfârșit și ne-am animat, bucurându-ne de frumoasele plaiuri dobrogene.

Am pornit prin a căuta Peștera Casian, pe care însă n-am reușit să o găsim din cauza lipsei unui indicator și din cauza vegetației excesive. Am căzut însă o căprioară sprintenă și frumoasă foc, ce ne-a ieșit în cale pe drum spre peșteră.

Am ajuns apoi la Cheile Dobrogei, care nu sunt foști munți, așa cum aveam tendința să cred, ci recifuri de corali după fundul unei foste mări. Priveliștea este unică! Tot aici Doru ne-a învățat să tragem cu arcul, lucru care m-a făcut să mă simt un pui de amazoană. Chiar mi-ar plăcea să repet experiența.
citeste mai departe →

Redescoperă România: Dobrogea, ziua 2

Dobrogea așezată și liniștită ne-a trezit de dimineață cu răcoare, în Tulcea. Deși pleoapele ne atârnau greu, nimic nu ne-a putut opri din a străbate drumurile acestei regiuni atât de frumoase.

Dimineața echipajul nostru (eu, Corina, Augustin, Anca și Doru) am fost în ”goana după bloggeri”, cum am numit-o noi. Aceasta însă numai după ce Doru s-a gândit că nu există trezire mai eficientă decât o doză de adrenalină administrată într-o sesiune de offroad scurtă, dar intensă. Prin urmare, a pus Outlander-ul la treaba. Tot ce vă pot dezvălui e că ne-am trezit aproape instantaneu. 🙂

Am poposit pentru început la Libida, cetatea de suflet a lui Bobby, care se întinde cât vezi cu ochii. Douăzeci și patru de hectare sunt cuprinse în această aglomerare urbană antică, făcând-o să fie cea mai mare astfel de cetate din țară. Din păcate, Libida este mai mult îngropată în pământ decât la vedere. Eforturi de a o readuce la viață fac doar muzeografii din Tulcea și grupuri de studenți la arheologie, care lucrează ca voluntari. Instituțiile statului se interesează prea puțin de a scoate la suprafață această comoră istorică ce zace sub picioarele noastre. Libida e minunat așezată, iar priveliștea din vârful dealului sub care se află cetatea îți taie respirația. Romanii puteau supraveghea întreaga zonă din vârful cetății, iar la baza dealului se afla așezarea, întinsă până în pădure. Locul acela are ceva magic în el, fiindcă, trecând prin pădurile de pe deal și reflectând la înțelepciunea oamenilor ce au trăit cu mii de ani înaintea noastră, nu poți să nu te înfiori. citeste mai departe →

Redescoperă România: Banat și Oltenia – A cincea zi

Sunt zile în care nu vrei să te trezești, nu fiindcă știi că vei avea o zi proastă sau grea, ci fiindcă știi că ai vrea să rămâi într-o stare de bine și într-un ritm pe care ai ajuns să-l îndrăgești, chiar dacă asta înseamnă puține ore de somn și multe de făcut. Așa a început pentru mine ultima zi din călătoria noastră #prinromania.

Râmnicu Vâlcea, surprinzător de aglomerat pentru 9 dimineața, a rămas în urma noastră, cochet și curat (din câte am apucat să văd), fiindcă drumul nostru avea ca destinație Muzeul Trovanților de la Costești. Am trecut prin Horezu și am admirat tradițiile locale din mers (recunosc, eu am trecut pe acolo și cu altă ocazie și am avut șansa să admir arta olăritului îndeaproape) și am poposit în sfârșit la Muzeul Trovanților de la Costești. Aceste ”pietre care cresc”, simple, însă spectaculoase, se formează prin depunerea succesivă a straturilor de nisip și gresie, iar vârsta și compoziția acestor formațiuni se poate determina prin observarea cercurilor interioare, la fel ca în cazul copacilor.
citeste mai departe →