Am pus acest articol în draft acum vreo săptămână, însă n-am avut vreme să mă ocup de el așa cum aș fi vrut, până astăzi. Mă roade lipsa de profesionalism cu care sunt administrate paginile de Facebook din România, mai ales cele care se laudă cu sute de mii de fani și apar în studii de caz pe la conferințe. Motivele sunt numeroase, însă astăzi voi discuta exclusiv despre încălcarea sistematică a drepturilor de autor a producătorilor de conținut media pe care o practică agențiile sau ”specialiștii” în comunicare ce administrează aceste pagini.

Sună dur? Așteptați până vedeți exemplele.

Două gânduri despre aspecte legale și social media compliance

A crea și gestiona o pagină de Facebook presupune eforturi, atât financiare, cât și de recrutare de personal care să administreze în mod profesionist pagina și o mulțime de alte costuri detaliate bine de către Chinezu și Alex Negrea în articolele lor despre acest subiect. O parte mare din aceste costuri ar trebui anticipate pornind de la aspectul legal al conținutului care va fi publicat pe o pagină de brand. Acest aspect presupune următoarele lucruri:

– brandul se va angaja să nu publice materiale asupra cărora nu are drepturi de autor (fotografii, video etc.);
– brandul va avea documente care să ateste legal că are voie să menționeze o persoană publică (artist, sportiv etc.); fără să aibă acordul scris al acestei persoane de a-i folosi numele și fotografiile pe cananelele menționate (în mod specific), nu va avea dreptul să se folosească de imaginea sa;
– brandul va respecta legislația locală.

Aceste detalii legate de legislație și social media compliance înseamnă că:

– brandurile nu au voie să folosească imagini care nu le aparțin
– brandurile nu au voie să dea share videoclipurilor de pe Youtube (fără a avea contract cu artiștii respectivi)
– brandurile nu au voie să menționeze artiști și personalități în statusurile pe care le postează.

Ei bine, nu pot să nu mă enervez când văd că unele branduri se laudă cu mari ”succese”, mai ales de ordin cantitativ, construite în baza imaginilor furate de pe net și a videoclipurilor de pe Youtube a marilor artiști. Nu poate fi nimeni mai catolic decât Papa, însă unele exemple sunt de-a dreptul cinice.

Later edit 2:

Iată și părerile unor avocați pe care poate îi veți crede mai mult decât pe mine:

”Copyrights vest automatically in the creator of the original content—they do not require registration, using the work in conjunction with the symbol ©, or the use of any other measures in order to vest in the creator.

Therefore, if you did not create the content you are sharing on social media, copyright laws likely prohibit you from using it without the owner’s consent. […] Moreover, your business can be liable for copyright infringement even if it did not “personally” use the copyrighted material if it “induces” the infringement or vicariously infringes. Accordingly, if your business benefits from someone else’s copyright infringement (e.g. the infringing acts of a marketing agent, employee, etc.), and your company is in position to prevent it, your company could be liable. To my knowledge this issue has yet to materialize in a public way in the realm of social media, but the implications are apparent.”

Puteți citi întregul articol InVigorLaw.

Kiss Fm, pagina care ocupă locul 5 în topul Facebrands.ro ca număr de fani, își distrează fanii cu poze luate de pe net:

Radio Zu, numărul 9 pe Facebrands.ro, cu peste jumătate de milion de fani, ia clipuri de pe Youtube fără remușcări:

Pro TV își ”delectează” audiența cu poze create în Paint de puștoaice de 13-14 ani:

Pepsi îl exploatează pe Michael Jackson:

LE: Am aflat că Pepsi are contract pentru a folosi imaginea lui Michael Jackson, așa că îmi retrag afirmația. Mulțumesc că m-ați ajutat să aflu acest lucru.

Nivea are o fotografie cu Alexis Bledel, pe care am certitudinea că nu a cumpărat-o:

Iar Absolut Vodka are postere cu ”Keep calm and…”:

Exemplele pot continua, iar eu cred că trebuie sancționate cumva aceste abateri. Nu este doar nepotrivit ca imagine pentru un brand mare să folosească imagini care nu îi aparțin în mod vădit, ci consider că aceste tipuri de conținut scad și din calitatea comunicării unei companii cu publicul său, încurajând, în același timp, mentalitatea unui public care vrea divertisment de duzină. Din punctul meu de vedere, un brand ar trebui să-și respecte personalitatea pe care o conostruiește prin mesajele pe care le transmite, să mențină un tone of voice coerent și să ofere conținut de calitate. Oare e chiar atât de greu să faci un abonament la Shutterstock și să-ți iei de acolo tot ce ai nevoie? Sau să angajezi un fotograf să producă fotografii de calitate? Sau un web designer?

Unii pot considera ca acest lucru este dificil, fiindcă presupune costuri, însă cine a crezut că social media se face cu bani puțini, s-a înșelat. Cu cât vom realiza mai repede acest lucru, cu atât se vor lua decizii mai bine informate și mai realiste cu privire la mediul online. Până atunci, gândiți-vă că, de câte ori dați ”like” sau ”share” unei poze furate de pe net sau unui clip luat fără sursă de pe Youtube, un brand care chiar muncește să creeze conținut de calitate are de suferit. În fond, ne dorim ca lucrurile să evolueze, nu?

Later edit 3: Vă recomand să citiți și acest articol de pe Inc.com cu titlul ”How to Avoid a Social Media Lawsuit”. Veți găsi acolo mai multe detalii care ne lămuresc cu privire la statutul proprietății intelectuale în sfera online.

Later edit 4: Dragoș Gaftoneanu a scris un articol care cuprinde extrase din legislația românească ce privește proprietatea intelectuală. Sper să vă fie de ajutor.

Later edit 5: Dacă nu mă credeți pe cuvânt, vă recomand să citiți pe The Next Web despre cum Facebook a închis pagina de Facebook The Cool Hunter, cu aproape 800000 de fani, tocmai din cauza celor descrise mai sus.