De-a lungul timpului, am descoperit, asimilat şi m-am resemnat în faţa faptului că nu-mi place să fac anumite lucruri de una singură. Nu aş merge nici în ruptul capului singură la teatru sau la cinema sau prin vreo ceainărie sau alt loc public de tipul ăsta. Nu-mi place decât rareori să mă plimb singură pe străzi, să le savurez farmecul şi să observ. Dacă nu am cu cine să discut, dezbat, analizez lucrurile pe care le văd şi le simt, atunci jumătate din distracţie se pierde.
Desigur, nu simt nevoie de companie 24/7, pentru că am nevoie de linişte când lucrez şi când citesc şi am şi eu, ca toată lumea, nevoie de spaţiu personal. Cu toate astea, mă întreb dacă ar trebui să mai lucrez la necesitatea mea de a avea prietenii alături…Poate că nu e chiar în regulă să mă simt ciudat de una singură în contexte sociale precum cele descrise mai sus .
La voi cum e? Preferaţi să ieşiţi singuri sau însoţiţi? Până la ce punct este omul un animal social?