De ce rad turcoaicele?

Două zile au trecut de când vicepremierul Turciei a susținut, într-un discurs, că femeile din țara sa ar trebui să fie mai reținute și să nu râdă în public, o afirmație care a generat valuri de reacții, atât din partea turcoaicele, cât și din partea femeilor din toată lumea.

Aceasta e încă o ocazie prin care iese la suprafață lupta culturală între prezentul Turciei și trecutul său, de care conducătorii tării țin cu dinții. În fața modificării valorilor ce stau în centrul culturii Turciei, liderii săi sunt nepregătiți, stângaci și încăpățânați.

Publicul, însă, este atent și reacționează, de această dată prin mii de fotografii postate pe hashtag-urile #kahkaha (râs, în limba turcă), #direnkahkaha (râs de rezistență) și #direnkadin (femeie rezistentă).

Mi-a plăcut tare mult reacția lui Neelie Kroes, Vicepreședinta Comisiei Europene, o femeie puternică, ce a făcut și continuă să facă foarte multe pentru sfera online, care a sancționat scurt și ironic atitudinea vicepremierului turc:

Turcii și-au găsit un aliat puternic în sfera online pentru a răzbate cu mesajele lor dincolo de zidul pe care autoritățile vor să-l construiască în jurul lor. Sunt convinsă că, pe lângă constrângerile legislative, oameni precum vicepremierul Turciei, ar dori să aplice cât mai multe limitări culturale, pentru a readuce țara la idealul lor caduc.

Reacția turcoaicelor arată că există o societate civilă conștientă de impplicațiile unei astfel de afirmații, care sancționează atitudinile agresive și opresive. Poate n-ar strica să le urmăm și noi exemplul, dat fiind că subiectele din sfera publică ce ar trebui combătute nu lipsesc.