Man of Steel – despre eroi si povestile lor

Dintotdeauna poveștile cu zei, eroi sau varianta lor modernă, super eroii, au fost folosite de oameni pentru a sintetiza modele de comportament considerate exemplare. Aventurile unui erou erau capabile să simplifice complexitatea gândurilor și situațiilor, oferind un model urmat celor care aveau nevoie de el. Și cu toții avem nevoie de un erou, din când în când. Fictiv sau real, eroul inspiră, motivează, fiind acel factor care întrerupe cursul lucrurilor sau luptă pentru a restabili ordinea.

”Man of Steel” este de departe cel mai bun film cu Superman pe care l-am văzut vreodată. Filmul spune povestea lui Superman pornind de la originile sale și evită cu succes clișeele existente. Henry Cavill este un super erou aflat în căutare de răspunsuri, un personaj izolat social, care a trebuit să învețe să trăiască printre cei care l-ar fi putut respinge. Acest Superman nu este însă doar un salvator al lumii, ci și un războinic. Scenele de luptă abundă în CGI (Computer Generated Imagery) și efecte de sunet sunt extrem de puternice. Întregul scenariu e spectaculos și e important să nu uitați că sunteți la un film cu supereroi, așa că nu puteți pretinde credibilitate din partea poveștii. Trebuie să vă lăsați purtat de firul narativ.

man-of-steel-poster

Se observă însă lipsa unei super eroine: în loc să distrugă New York-ul cu luptele lor, sunt sigură că o femeie i-ar fi trimis pe Superman și pe Generalul Zod să se lupte în deșert. 🙂 Desigur, efectul artistic nu ar fi fost nici pe departe același, dar știți cât de mult detestă femeile dezordinea.

Mi-a plăcut foarte mult faptul că au dat, într-un final, o imagine bine realizată Krypton-ului, pe care eu nu mi-l imaginasem decât foarte vag. În ”Man of Steel” avem de-a face cu un supererou serios, bine conturat ca personaj, care nu se schimbă în cabinele telefonice și care nu și-a găsit încă locul într-o lume de care nu aparține, dar pe care o apără. E doar începutul unei povești, care pe mine m-a ținut cu sufletul la gură și m-a emoționat. Desigur, experiența n-ar fi fost completă dacă nu aș fi merg la IMAX Romtelecom (sala mea preferată).

Oricât de distractiv ar fi filmul (și este), de multe ori pe parcursul filmului m-am întrebat cum am reacționa dacă am fi puși în fața unei făpturi înzestrate cu anumite capacități pe care noi nu le-am putea înțelege. Cât de pregătiți am fi oare să acceptăm o alteritate fundamental diferită față de noi?

Până să aflăm răspunsul acestor întrebări, eu vă îndemn să vă faceți rezervare la IMAX și să vedeți ”Man of Steel”. Și până atunci vă puteți juca cu aplicația Toshiba, grație căreia puteți câștiga premii personalizate cu ”Man of Steel”. De asemenea, dacă ați văzut filmul deja, mi-ar plăcea să aflu părerea voastră.

PS: Coloana sonoră realizată de Hans Zimmer este, așa cum v-ați aștepta, absolut spectaculoasă!

Invataturile lui Will Smith catre fiul sau, Jaden

”After Earth” (1.000 post Terra) este probabil printre puținele SF-uri care au loc în totalitate pe Pământ, în ciuda așteptărilor pe care le-am putut avea de la un film din acest gen. Dar detaliile surprinzătoare legate de acest film nu se opresc aici.

După ce a mai jucat alături de fiul său, Jaden, în ”The Pursuit of Happyness”, Will Smith s-a străduit să îi înlesnească intrarea pe marele ecran printr-un film care se concentrează în jurul relației dintre ei. Știu dintotdeauna că Will Smith investește foarte mult din personalitatea sa în rolurile pe care le joacă, motiv pentru care este atât de autentic și de convingător. În ”After Earth” Will Smith a făcut chiar mai mult decât atât: el a fost cel care a co-produs acest film, care este gândit ca o parte dintr-o franciză care să se întindă pe mai multe platforme, pornind de cărți, benzi desenate și jocuri video, care să întregească povestea din film. Deja o carte de 300 de pagini cu privire la evoluția umanității până în punctul descris în film a fost scrisă și lansată. [Sursa.]

after-earth-poster

Pentru prima dată am avut ocazia să-l văd pe Will Smith jucând un personaj care trebuie să-și păstreze distanța față de emoții, care trebuie să fie detașat și autoritar. Bineînțeles că și-a făcut treaba impecabil și a adus la viață acel tipar de tată distant care nu reușește să relaționeze cu fiul său. În mod inevitabil, transpare legătura specială dintre el și fiul său, iar sentimentele transmise chiar au puterea să te emoționeze.

”After Eart” nu este un SF obișnuit, fiindcă nu are ca punct central evoluția tehnologică, ci un alt subiect, care mi s-a părut extrem de interesant: percepția asupra fricii.

Cypher Raige: Fear is not real. It is a product of thoughts you create. Do not misunderstand me. Danger is very real. But fear is a choice.

Mi-a plăcut foarte mult această abordare și faptul că frica este înrădăcinată în viitor, în teama și reacțiile noastre față de necunoscut. La fel de mult mi-a plăcut ideea că, prin ancorarea puternică în prezent, prin conștientizarea propriei persoane, a propriilor reacții, putem reuși să recâștigăm controlul asupra noastră, astfel eliminând teama. Este un exercițiu pe care ar trebui să-l facem mai des, fiindcă ne-ar ajuta să ne bucurăm de prezent și să ne regăsim mai ușor echilibrul.

Așadar, ”1.000 post Terra” nu e doar un SF presărat cu acțiune, ci mai mult o peliculă de o profunzime neașteptată, care oferă jocul unui actor îndrăgit și a fiului său care are potențialul de a-i călca pe urme.

De mâine, 7 iunie, puteți vedea filmul la Cinema City, iar recomandarea mea este să alegeți să-l vedeți la IMAX, fiindcă nicio altă experiență cinematografică nu se poate compara cu senzația celui mai mare ecran de cinema din lume!