Gravity – te readuce cu picioarele pe pamant

De multă vreme nu am mai văzut un film care să mă facă să-mi pun niște întrebări serioase legate de percepția mea asupra anumitor aspecte. ”Gravity” a fost filmul care mi-a provocat mintea să disece concepte greu de înțeles, precum viața în spațiu și ce mecanisme mentale te pot susține când te confrunți cu vidul.

”Gravity” e un film mult mai bun decât te-ai aștepta. E un univers care te desprinde de realitate și te transportă într-o situație pe care o percepi ca fiind imposibil de rezolvat, deși speranța continuă să ardă în sufletul tău. Dificultatea de a te imagina în afara planetei este dublată de faptul că ajungi să fii foarte conștient de condițiile în care trăiesc astronauții de pe Stația Spațială Internațională și te întrebi ce forță supraumană îi susține într-un mediu în care legile fundamentale cu care suntem obișnuiți sunt suspendate.

shutterstock_114129862 - Copy
The Earth from space via Shutterstock

Și dacă vă întrebați dacă situația din film este una realistă, răspunsul este că ”da”, dat chiar de NASA.

Sandra Bullock a avut parte de șase luni de antrenament intens pentru a putea face față condițiilor de filmare și pe bună dreptate, fiindcă realismul cu care transmite emoțiile pe care le trăiește este cutremurător. Iar filmul acesta a fost un proiect care a stat ani de zile în dezvoltare, fiindcă:

[…] the film’s ambition – in terms of the cinematography, visual effects, and realistic “story atmosphere” of outer space – proved to be too challenging and Cuarón had to wait for the technology to be far more advanced and progressed to meet his vision; that was finally realized in 2009 with James Cameron’s Avatar.

Sursa.

Și încă un fapt care mă face să zâmbesc reținut: pe durata filmului, în 90 de minute, Stația Spațială Internațională face înconjurul Pământului. Așa că atâta timp cât am stat în sala de cinema, astronauți reali, cu familii reale și povești ca ale noastre ne priveau din golul imens dintre planete. Gândul acesta mă înfioară…

Finalul filmului e un moment tensionat prelungit, care mi-a readus aminte de aprecierea pentru legile fizicii care ne guvernează viața și ne fac să trăim în siguranță în colțul nostru de lume. E un film ce mi-a lăsat o senzație pe care nu o voi uita prea curând. De văzut la IMAX.

Man of Steel – despre eroi si povestile lor

Dintotdeauna poveștile cu zei, eroi sau varianta lor modernă, super eroii, au fost folosite de oameni pentru a sintetiza modele de comportament considerate exemplare. Aventurile unui erou erau capabile să simplifice complexitatea gândurilor și situațiilor, oferind un model urmat celor care aveau nevoie de el. Și cu toții avem nevoie de un erou, din când în când. Fictiv sau real, eroul inspiră, motivează, fiind acel factor care întrerupe cursul lucrurilor sau luptă pentru a restabili ordinea.

Man of Steel” este de departe cel mai bun film cu Superman pe care l-am văzut vreodată. Filmul spune povestea lui Superman pornind de la originile sale și evită cu succes clișeele existente. Henry Cavill este un super erou aflat în căutare de răspunsuri, un personaj izolat social, care a trebuit să învețe să trăiască printre cei care l-ar fi putut respinge. Acest Superman nu este însă doar un salvator al lumii, ci și un războinic. Scenele de luptă abundă în CGI (Computer Generated Imagery) și efecte de sunet sunt extrem de puternice. Întregul scenariu e spectaculos și e important să nu uitați că sunteți la un film cu supereroi, așa că nu puteți pretinde credibilitate din partea poveștii. Trebuie să vă lăsați purtat de firul narativ.

man-of-steel-poster

Se observă însă lipsa unei super eroine: în loc să distrugă New York-ul cu luptele lor, sunt sigură că o femeie i-ar fi trimis pe Superman și pe Generalul Zod să se lupte în deșert. 🙂 Desigur, efectul artistic nu ar fi fost nici pe departe același, dar știți cât de mult detestă femeile dezordinea.

Mi-a plăcut foarte mult faptul că au dat, într-un final, o imagine bine realizată Krypton-ului, pe care eu nu mi-l imaginasem decât foarte vag. În ”Man of Steel” avem de-a face cu un supererou serios, bine conturat ca personaj, care nu se schimbă în cabinele telefonice și care nu și-a găsit încă locul într-o lume de care nu aparține, dar pe care o apără. E doar începutul unei povești, care pe mine m-a ținut cu sufletul la gură și m-a emoționat. Desigur, experiența n-ar fi fost completă dacă nu aș fi merg la IMAX Romtelecom (sala mea preferată).

Oricât de distractiv ar fi filmul (și este), de multe ori pe parcursul filmului m-am întrebat cum am reacționa dacă am fi puși în fața unei făpturi înzestrate cu anumite capacități pe care noi nu le-am putea înțelege. Cât de pregătiți am fi oare să acceptăm o alteritate fundamental diferită față de noi?

Până să aflăm răspunsul acestor întrebări, eu vă îndemn să vă faceți rezervare la IMAX și să vedeți ”Man of Steel”. Și până atunci vă puteți juca cu aplicația Toshiba, grație căreia puteți câștiga premii personalizate cu ”Man of Steel”. De asemenea, dacă ați văzut filmul deja, mi-ar plăcea să aflu părerea voastră.

PS: Coloana sonoră realizată de Hans Zimmer este, așa cum v-ați aștepta, absolut spectaculoasă!