Cand Adina Necula, de la Hotcity, mi-a propus un beauty test cu produse frantuzesti, mi-am spus ca trebuie sa incerc, fiindca oricum am prea putin timp pentru mine si asta ma va impulsiona sa-mi aduc aminte ca, din cand in cand, trebuie sa mai si respir.
Pentru mine, produsele de ingrijire (creme, demachiantul, geluri de curatare, masti) sunt chiar mai importante decat produsele pentru machiaj, fiindca stiu ca pielea mea are nevoie de ingrijire, daca vreau sa o pastrez 
sanatoasa si tanara cat mai mult timp. Lierac este o firma frantuzeasca de traditie si are o serie de produse interesante, care merita incercate macar o data pentru a gasi ceva care mi s-ar putea potrivi. Daca nici francezii nu se pricep la frumusetea feminina, atunci cine? 🙂
Dintre toate mastile pe care le-am incercat – Moisturizing, repair velvet mask, Exfoliating, purifying and clarifying mask si Stimulating and firming beauty lift mask – cel mai mult mi-a placut prima, care are o actiune delicata asupra tenului si-l hraneste foarte bine. Chiar ma gandesc sa continui sa o folosesc, fiindca tenul meu a zambit toata ziua dupa ce l-am rasfatat.
Crema regeneranta de fata nu este tocmai potrivita pentru pielea mea, fiindca tindea sa nu intre in piele si sa formeze o pelicula la suprafata, dar pentru alte tipuri de ten sunt sigura ca s-ar potrivi.
De la Phyto am incercat doua tipuri de sampoane de par: Phytoprogenium si Phytovolume. Am apreciat ca nu au parfum si coloranti, ceea ce inseamna ca au mai putine ingrediente chimice, iar actiunea lor s-a simtit deindata. Phytoprogenium mi-a placut chiar mai mult, fiindca mi-a intarit firul de par si a oprit aproape de tot caderea lui dupa doar doua spalari. M-a interesat in special acest lucru, fiindca din cauza unor factori precum stresul, incepuse sa-mi cada parul destul de mult. Am folosit si fiolele de ser Phytocyane odata cu samponul, iar rezultatele au fost foarte bune, motiv pentru care voi continua tratamentul. Un par sanatos e extrem de important nu doar pentru imagine, ci si pentru starea de bine, fiindca reflecta si starea interioare a organismului.
Sunt incantata de sedinta de rasfat pe care mi-am facut-o seara de seara, timp de cateva zile, si ma gandesc ca asta ar trebui sa devina un obicei caruia sa-i aloc mai mult timp. Nu de alta, dar doar daca ma simt bine pot sa lucrez si mai cu scop (and that’s the workaholic in me talking 🙂 ).
Casino life sau aromele norocului
Miercuri seară am avut ocazia să pășesc din nou în Palace Casino, aflat în Casa Vernescu din Calea Victoriei. Casa Vernescu nu este doar locul în care veți regăsi Casino Palace Bucharest, Restaurantul Casa Vernescu și Palace Brasserie, ci și un monument istoric cu o istorie tumultuoasă și savuroasă. Începând din această săptămână, Casa Vernescu adăpostește și Cafe Vernescu, o oază de relaxare și eleganță, în care poți fi aproape de istorie și de norocul care modelează viețile celor care se încred în el. Pentru fiecare dintre noi norocul are altă aromă, dar în Cafe Vernescu i-am adulmecat parfumul mai aproape decât credeam.
Construită în 1821 de către boierul valah Filip Lenș, Casa Vernescu a fost oferită drept cadou de nuntă soției 
acestui boier, Lisaveta Balotescu-Cărpinișanu. În 1822 impunătoarea casă trece printr-un incendiu devastator, dar este refăcută, devenind unul dintre cele mai frumoase palate din Bucureștiul acelor vremuri. Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, Casa Vernescu a găzduit Colegiul Militar, Ministerul de Răzbel și chiar Statul Major al Armatei Rusești. Însuși Lev Tolstoi s-a numărat printre vizitatori. După încă un incendiu, casa a rezistat încercărilor la care a fost supusă de-a lungul timpului și unul dintre tavanele încăperilor este singurul care a rezistat din arhitectura originală, însă fiecare restaurare a încercat să rămână cât mai aproape de stilul original.
O cafenea plasată într-un astfel de loc te face să pășești într-un loc aproape magic și cu siguranță plin de mister, mai ales pentru cei care privesc cazinourile cu ochi neîncrezători. Dar Casino Palace nu este orice fel de cazino, iar Casa Vernescu nu este nici ea o locație ca oricare alta. Am avut ocazia să încercăm bunătăți pregătite de Joseph Hadad, maestrul bucătar de la Casa Vernescu, și ceaiuri reci de la Via del Te cu arome înmiresmate de hibiscus, măceșe, coajă de portocale, papaya, soc, scorțișoară și migdale.
Și cum norocul se abate asupra oricui la un moment dat în cazino, am plecat acasă cu delicioasele macarons de la Madame Lucie. Alții, mai norocoși, au plecat cu albume de artă și cravate care să le poarte noroc. Eu una deja m-am atașat de zarul primit cadou, pe care-l țin aproape să-mi aduc aminte că norocul mi-l fac singură, însă nu întotdeauna.
Îi mulțumesc Adinei Necula de la Hotcity pentru invitație și aș dori să le felicit pe Alina Constantinescu și pe ea pentru că au reușit să creeze o atmosferă rafinată, în care am descoperit încă un loc din București unde aș vrea să-mi petrec după amiezele.
Zoom On – ediția a doua
Adina Necula, de la HotCity, și Sorin, de la Laptopnews.ro, au pus la cale un eveniment tare drăguț, pe numele lui Zoom On, în care să aducă împreună tehnologia și moda. Și cum unei femei contemporane nu-i stă bine altfel decât să se priceapă și la stilleto-uri și la notebook-uri, ideea mi s-a părut excelentă și am acceptat cu drag invitația Adinei, după ce n-am reușit să ajung la prima ediție. citeste mai departe →
Prince of Persia – The Sands of Time
Fetele de la Hotcity sunt cele mai drăguțe din lume! Pe lângă faptul că mă relaxează teribil articolele lor, care-mi plac fiindcă sunt foarte îndrăznețe și altfel față de site-urile sau reviste glossy (care, fie vorba între noi, nu-s deloc de mine), mai sunt și simpatice și organizează tot felul de întâlniri frumoase. Așa a fost și întâlnirea de la avanpremiera filmului ”Prince of Persia – The Sands of Time”, care mi-a făcut săptămâna mai frumoasă. 😀 Le mulțumesc pentru invitație și pentru faptul că au făcut fericită o cinefilă ca mine, care abia aștepta să vadă filmul ăsta. citeste mai departe →
When in Rome…look for love
Și nu doar la Roma, ci oriunde am fi.
În seara asta m-au invitat fetele de la Hotcity.ro la film, la When in Rome, mai exact (vă mulțumesc!). O comedioară romantică extrem de simpatică, care ne-a făcut să râdem copios în unele momente și să oftăm în altele.Am avut o companie extrem de plăcută în timpul filmului, și anume pe Ileana și pe Minxieee, cu care am șușotit ca între fete. 🙂
Recunosc că m-am regăsit puțin în protagonista workaholică (n-am ajuns, totuși, la nivelul ei și sper nici să n-o fac), care crede că Făt Frumos e doar cel pe care-l poate iubi mai mult decât își iubește jobul. Tind uneori să încerc să compensez prin satisfacțiile profesionale alte lipsuri. Cu toții am făcut asta la un moment dat, dar încerc să nu fac un obicei. Putem cădea ușor în capcana de a crede că doar jobul ne face fericiți, ceea ce e complet greșit.
Căutarea echilibrului e un dans continuu pe sârmă, în timpul căruia trebuie să știi să echilibrezi greutățile din viață pentru a putea fi fericit. Cred că aici cuvântul cheie este căutarea. Suntem prinși într-un vârtej al căutării iubirii, a fericirii, care se potolește uneori, dar doar pentru câteva clipe. Eu sunt de părere că nu există doar o dragoste sau doar un Făt Frumos, ci mai multe și mai mulți, unele experiențe fiind mai frumoase decât altele.
Trebuie să nu percepem lucrurile ca fiind definitive și să nu renunțăm la căutarea noastră. E drept că, odată cu trecerea anilor, lucrurile devin tot mai complicate și tânjim tot mai mult după lucruri simple, după sentimente inocente, dar nu spune nimeni că nu le putem avea. E drept că ne pierdem din avânt și din energie și că devine obositor să o luăm de la capăt. Cu toate acestea, nu ne putem așeza pe jos, așa cum fac copiii mici, și să spunem răspicat că nu mai vrem. Clipele acelea de început, în care începi să te îndrăgostești și în care simți că lumea e a ta, ele sunt tot ce contează. Recunosc că mi-e dor să mă mai simt astfel, dar probabil va veni și momentul. Dacă eu sunt fericită, îi pot face și pe cei din jurul meu fericiți. Iar ăsta e scopul meu în viață, dincolo de orice altceva. Fericirea. Simplu.
După efuziunea asta sentimentală vă las cu o piesă la fel de sentimentală, dar foarte simpatică, pe care am tot ascultat-o zilele astea:
PS: Josh Duhamel is sooooo hot! 😀