Anul acesta am reușit să ajung, după mulți ani, la Festivalul Viei și Vinului ”Bachus” de la Focșani. Nu știam însă că desfășurarea de forțe fusese chiar amplă în oraș, însă am descoperit apoi pagina de Facebook a festivalului și mare mi-a fost mirarea să văd că, de data aceasta, Consiliul Local Focșani chiar s-a dat peste cap pentru a reda atmosfera frumoasă acestui moment important din istoria locului.
Vrancea și vinul
Județul care mi-e loc de baștină e întotdeauna asociat cu vinul făcut aici, iar acest lucru pe bună dreptate, fiindcă, venind dinspre București, chiar la granița județului încep podgoriile să se întindă peste dealuri. În esența sa, poporul român a fost întotdeauna legat de producerea artizanală a vinului și de amintirile păstrate în familie de la sărbători, de la cules și de la alte momente legate de îngrijirea viei (tăiat, legat, prășit). În timp ce alte popoare explorează tot potențialul tradițiilor pe care le-au moștenit, cred că în sfârșit și românii, în speță vrâncenii, încep să se lege mai mult de rădăcinile lor.
Festivalul a durat 3 zile și 3 nopți, ca-n basmele populare, de pe 18 până pe 21 octombrie, și a avut câte un moment pentru fiecare. Nu știu cine a fost în echipa care a gândit și pus la cale totul, însă au făcut o treabă bună, fiindcă vrâncenii s-au bucurat din nou de sărbătoarea lor. ”Bachus” a coincis și cu reîntoarcerea festivalului în Piața Unirii, sufletul orașului, locul de care fuseseră privați focșănenii din cauza renovării. În ultima seară de festival, părea că tot orașul se strânsese acolo, alături de vrânceni de prin tot județul, pentru că era locul în care se regăseau, locul familiar în care știau să sărbătorească cel mai bine. Dar despre aceasta, într-un articol viitor.
După cum spuneam, organizatorii au încercat să-i facă fericiți pe vrânceni, așa că le-au oferitȘ
– concerte (a venit chiar și Lou Bega, știți, cel cu Mambo Nr. 5)
– concursul de gătit Bucătarul Priceput
– o paradă alegorică tematică prin oraș
– jocuri pentru copii
– multe standuri cu must și bunătăți gătite pe cărbuni încinși
– o mulțime de produse tradiționale și obiecte ce au legătură cu obiceiurile populare. Grupul frumos cu care am fost prin Neamț chiar va recunoaște mâna dibace a unei doamne dragi nouă:
Ba chiar s-a și dat cep la butoi, cum se spune, inaugurând astfel o nouă recoltă bogată de struguri care ne vor da vinuri de calitate.
Chiar dacă ne-am afumat de la grătarele care au împânzit Piața Unirii, m-am bucurat mult să văd că vrâncenii au participat în număr atât de mare la Festivalul Viei și Vinului. E semn că vrem să ne bucurăm de ce e al nostru, că știm să apreciem și să încurajăm dezvoltatea produselor locale și că rezonăm la autenticitatea obiceiurilor moștenite. Acesta nu ne face nici tradiționaliști și nici conservatori, ci ne face recunoscători că ne-am născut într-un județ frumos, bogat spiritual și care ne oferă multe motive de mândrie.
Am apreciat chiar și efortul de a crea un clip simpatic de promovare a festivalului, după puteri și posibilități:
Prefer chiar varianta aceasta neaoșă uneia regizate și prelucrare excesiv. E un punct tare bun de pornire în creșterea festivalului și sper ca tot mai mulți să aleagă să vină la festival anul viitor, mai ales dacă nu sunt din Vrancea, pentru a se bucura și ei de licorile lui Bachus și nu numai. 🙂
Petrecând ultimele zile la Focșani, mi-am adus aminte ce bine e să locuiești într-un oraș mic. Șase ani de București mi-au redeschis ochii către importanța lucrurilor simple. Sau poate pur și simplu am crescut și am înțeles că am nevoie de rădăcini ca să pot merge mai departe. Orice ar fi, e un sentiment plăcut.