De ce sa scriu eu un blog? De ce sa va invinetesc clipele pretioase cu elucubratii manjite pe streamurile netului? De ce sa insir din cerneala pixelilor litere negre pe spatii albe? Pentru ca, macar din cand in cand, e bine sa te descarci de povara gandurilor si sa te dezlipesti de suflet, lasandu-l sa zboare liber intr-un alt univers. Lumea asta a netului, pffff… no rules, no boundaries, no one to judge. Asta e genul meu de lume. Si daca flori atat de frumoase cresc in umbra, cuvinte mustind de emotie pot rasati in cel mai uitat colt al fiintei. Si mai e un motiv: pentru ca e bine sa pot imparti cu ceilalti o parte din mine. Nu e niciodata usor sa te deschizi celorlalti, dar odata ce ai facut-o, nu vei mai fi acelasi. Imi place sa invat de la cei din jurul meu, din parerile si criticile lor. Sa nu va inselati: stiu ca tuturor ne place sa fim mici “spioni” in vietile altora. And that’s the beauty of it: furand putin din tot ce vedem, auzim, gustam, citim, simtim ne construim pe noi insine, in fiecare zi altfel. De azi deschid paginile vietii la intamplare si las sa curga in suvoaie tot ceea ce ma face sa fiu eu acum, maine, atunci si intotdeauna!