S-a discutat astăzi la primul workshop Blogoree despre foarte multe lucruri care m-au inspirat. Așa cum spunea Claudia, aș putea sta ore în șir s-o ascult pe Cristina Bazavan, fiindcă are nenumărate lucruri să ne învețe. Însă cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru mine, ca blogger, și pentru voi, ca cititori, este să vă împărtășesc cele mai valoroase insight-uri cu care am plecat astăzi de acolo.
Pentru cine scriu?
Cristina ne-a făcut șah-mat astăzi cu o întrebare pe care am descoperit că mi-am pus-o prea rar și superficial: îți cunoști cititorii? Am încercat să fac un profil cât mai aproape de realitate, însă mă tem că n-am reușit foarte bine, așa că voi apela la voi într-un articol viitor, fiindcă acest blog e valoros în măsura în care furnizează un tip de valoare sau utilitate prin articolele de pe el.
Așadar, cred că un lucru pe care ar trebui să-l facă orice blogger ar fi să-și definească în mod clar audiența.
Care e poziționarea mea?
În funcție de această audiență, de tipul de conținut pe care îl putem produce pe termen lung și în funcție de expertiza și experiența personale, trebuie să ne conturăm o poziționare. Această promisiune pe care o facem cititorilor noștri va dicta grila de subiecte abordate și va ajuta un blogger să-și găsească subiecte de scris. Cristina ne-a atras atenția că ”știrea nu evoluează atâta timp cât e doar reinterpretată de cineva”, așa că va trebui să facem mai mult decât acest lucru.
Inspiratia e un alint.
Inspirația nu te bate pe umăr, subiectele nu vin așternându-se alene în drafts, iar lucrurile interesante nu ți se întâmplă. O atitudine pasivă nu va genera conținut de calitate. Cristina ne-a îndemnat să căutăm activ acele subiecte valoroase, să mergem să luam interviuri, să discutăm cu oamenii, să ne documentăm și să scoatem la iveală informații noi. Aceasta este singura cale prin care putem să fim mai mult decât simpli mesageri ai unui mesaj. Doar așa putem adăuga ceva în plus corpului de informații pe care îl primim.
Share the knowledge!
Un lucru în care eu cred foarte mult este împărtășirea expertizei. Deși românii au o teamă aproape nativă de a-și expune atuurile profesionale, eu cred că adevărații profesioniști nu se tem de împărtășirea lor. De ce? Simplu: fiindcă a da o informație mai departe nu înseamnă că cel care o primește va ști să facă același lucru cu ea sau că îi transferi abilitățile și insight-urile tale. Din acest punct de vedere o admir pe Cristina, pe Bogdana și pe băieții de la 37 signals, care au două cărți pe care ar trebui neapărat să le citiți (Rework, Getting real).
Digg deeper, be more aware
Astăzi am învățat și că, pentru a găsi acele subiecte care nasc articole generatoare de schimbare, ”pillar articles” cum le-a numit Bobby, trebuie să sap adânc în mine, în resursele pe care le am, în educația mea și în cultura mea generală. Conștientizarea tot mai acută a întâmplărilor din jur este un alt lucru care va conduce la conținut de calitate, scris cu o doză mare de conștiinciozitate și rigoare. Disciplina de a scrie este ceva ce se modelează cu dificultate, însă care face diferența între crearea de plus valoare și regurgitarea acelorași informații.
A fi blogger nu e ușor. Mi-aș dori ca mai multă lume să înțeleagă asta. A avea un blog nu înseamnă doar a scrie un jurnal personal. Am trecut de această etapă de mult, atât personal, cât și la nivelul sferei de comunicare. Bloggingul înseamnă responsabilitate și o datorie morală de a oferi ceva în plus, mai ales dacă alegeți să vă raportați la sfera jurnalistică. Blamăm tabloidizarea și lipsa de informații cu adevărat utile, penuria de povești autentice. Ce te oprește să le creezi chiar tu?
PS: Dacă vrei să citești mai mult despre ce am învățat astăzi la workshop-ul Blogoree, poți vedea aici un articol lung și util.
