Redescoperă România: Banat și Oltenia – a treia zi

Nu ne-a lăsat inima să plecăm din Timișoara chiar de dimineață, așa că am mai rămas și Carpatair au fost foarte amabili să ne invite la simulatorul lor de zbor. Ne-au întâmpinat Cristina_TM și Dan Andrei, directorul Școlii de Zbor Carpatair. Dumnealui ne-a povestit despre cât costă o să faci o școală de zbor pentru a ajunge să fii pilot pe o linie aeriană comercială (aproximativ 55.000 euro) și despre faptul că ai nevoie de câte o licență separată pentru fiecare tip de aeronavă pe care vrei să o pilotezi, așa cum a povestit și Bobby săptămâna trecută. Viața de pilot poate părea luxoasă și exclusivistă, însă presupune și foarte mult efort, în condițiile în care o zi de muncă înseamnă 13 ore. După multe povești frumoase și amănunte tehnice pe care ni le-a furnizat domnul Dan Andrei, am fost conduși la simulatorul de zbor Carpatair, unde, doi câte doi, am luat locul pilotului și copilotului și am pilotat o aeronavă pe aeroportul din Frankfurt. Cel mai priceput a fost Augustin, alături de fermecătorul lui copilot, Ana Bulgăr. Fără să mă laud, pe locul 2 am ajuns eu și Cosmin, alături de care am făcut o aterizare excelentă. Poate doar cafelele pasagerilor să se fi vărsat nițel, dar nimic mai mult. 🙂 citeste mai departe →

Redescoperă România: Banat și Oltenia – Prima zi

Prima zi #prinromania a început de foarte dimineață și cu peripeții, și anume faptul că Vlad a purtat un tricou cu următorul citat de Ayrton Senna: ”I’m afraid of death and pain, but i can live with it. Fear fascinates me”. Se pare că tricoul a avut ceva impact asupra destinelor noastre, fiindcă s-a întâmplat ca Vlad să aibă un accident, fapt ce ne-a ținut vreo 5 ore la McDonald’s Dristor, unde ne-am împărtășit viețile și am depănat amintiri. Important este că nimeni nu a pățit nimic și că băieții au putut face haz de necaz. Pe la miezul zilei, primul echipaj, compus din Cosmin, Simona, Ana și Anne Marie au plecat #prinromania și restul am rămas în urmă să descurcăm ițe.

După ce am terminat treburile cu Poliția Capitalei, am fugit să prindem din urmă echipa numărul unu. S-a lăsat cu valuri de râsete (și glume ce nu pot fi date pe post) și probabil voi rămâne și cu ceva riduri după toate astea, dar îmi vor fi cele mai dragi riduri pe care le voi avea vreodată. Ne-am întâlnit la ceas de seară la Carul din Stele, undeva lângă Craiova, locație recomandată de Doru Panaitescu. Un han frumos ca-n povești, unde am mâncat o înghețată delicioasă, nu ca pe vremea domnitorilor noștri, dar ca pe vremea noastră.

Iată un exemplu de glume aproape cuminți:

Astă seară tragem devreme obloanele, fiindcă suntem tare obosiți și mâine avem nevoie de forțe proaspete, ca să ajungem voioși la Timișoara, unde abia aștept să revăd oamenii minunați de acolo. Sunt cea mai norocoasă din lume fiindcă am șansa să am alături oameni atât de frumoși, care mă inspiră și de la care am ce învăța.

Mulțumim sponsorilor Petrom, Suzuki și Citroen.

Sursa foto: Cosmin Tudoran.