Nici nu știu de unde să încep să povestesc despre Statele Unite. E o țară atât de mare, de diversă și de fascinantă, încât mi se pare că orice tentativă a mea de a descrie ce am văzut va părea stângace. Dar cum spun ei, here goes. 🙂

După cum vă puteți imagina, am fost tare bucuroasă să conversez în engleză, limbă care-mi place uneori chiar mai mult decât limba română și mi s-a reaprins pasiunea de a învăța și alte limbi străine și de a le mai exersa pe cele știute deja. Întotdeauna am crezut că a ști mai multe limbi străine îți îmbogățește perspectiva, fiindcă fiecare limbă modelează realitatea într-un fel diferit. Așa se întâmplă și cu engleza.

După aproape 27 de ore de călătorie, 3 zboruri și peste 10000 km mai departe, am ajuns în California, unul dintre cele mai cunoscute state din SUA, din atâtea motive pe câte orașe faimoase are. Și fiindcă am reușit să călătoresc binișor prin acest stat, aș vrea să vă împărtășesc câteva gânduri despre el.

Oamenii

Oricât aș vrea să nu fie așa, sunt mari diferențe între felul de a fi al europenilor și cel al americanilor. Nu generalizez, fiindcă sunt oameni buni și răi și pe de o parte și pe de alta a oceanului, dar pur și simplu se poate observa cu ochiul liber un atfel de comportament. De la oamenii încruntați din București am zburat spre Amsterdam, un aeroport rece și deloc primitor, iar de acolo, după încă un filtru de securitate (special pentru zborurile pentru SUA), am plecat către Minnesota, iar apoi către Sacramento.

Când ajungi după 9 ore de zbor într-un aeroport și te gândești că mai ai de trecut printr-un security check și apoi te mai așteaptă încă un zbor, nu ești în cele mai bune ape. Însă când ești primit cu un zâmbet și cu amabilitate, când toată lumea vrea să te ajute să ajungi unde trebuie la timp, fruntea ți se descrețește automat. Am fost plăcut surprinsă de cât de simplu și firesc a fost totul. Ulterior, observând de ce starea aceasta de relaxare persistă mi-am dat seama și care e motivul: toată lumea își face treaba, indiferent de cât de importantă sau măruntă este. Și americanii au griji ca și noi, poate mai puține, din motive pe care le voi explica în continuare, însă își fac treaba cu zâmbetul pe buze și separă problemele inerente de zona profesională.

Oamenii de pe stradă pe care i-am mai întrebat unde să găsim una sau alta când ne-am plimbat au fost extrem de prietenoși și disponibili, iar o bunicuță simpatică pe care am avut-o alături în ultimul zbor se mira foarte tare că vin tocmai din Europa și era tare curioasă să afle mai multe despre țara noastră. Ba chiar am găsit la Warner Bros Studios, la muzeul cu cele mai cunoscute costumații din filme, la etajul dedicat Harry Potter, o englezoaică a cărei fiică lucra la orfelinatele din România. Oricât de diverși ar fi oamenii și oricare ar fi originile lor, te vor trata cu respect și interes, iar asta e ce mi-aș dori să văd și în România.

Nivelul de viață în SUA e ridicat. Spun asta fiindcă salariile sunt de 3 ori mai mari decât ale noastre și prețurile cam la jumătate pentru majoritatea lucrurilor. Nu există TVA pentru mâncarea cumpărată din supermarket, iar pentru restul produselor care au TVA (care diferă în funcție de stat), acesta variază undeva în jurul valorii de 8,5%. Benzina e mai puțin de 1$ pe litru, iar bunicuțele și bunicii conduc mașini, în timp ce majoritatea bunicilor noștri au ”condus” doar o căruță și o bicicletă în timpul vieții lor.

Dar toate astea nu pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață. Toată lumea muncește. Muncește mult, organizat și răsplata e pe măsură. Dovada? Orașe curate, sisteme informatice care centralizează majoritatea informațiilor, fiindcă în SUA cred că peste 90% dintre plăți se fac cu cardul, iar aproape toate tranzacțiile administrative (taxe, impozite, amenzi etc.) se fac online. Desigur, de aici decurge și o industrie enormă de servicii și explică și motivul pentru care social media, blogging și tot ce ține de sfera comunicării online este atât de dezvoltat.

Mentalitatea

Persistă un sentiment de libertate în aer, dar o libertate tratată cu multă responsabilitate. Am auzit o mulțime de reclame la radio care îndemnau cetățenii să se implice în administrația orașului lor, prin care erau încurajați să ceară rezultate de la cei pe care i-au ales drept lideri și să-și exprime opinia, un lucru pe care îl consider dovadă a faptului că americanii iar foarte în serios dreptul la libertatea de opinie. Acest gust al libertății e pe cât de promovat, pe atât de adevărat. Primele 5 amendamente din Constituția americană susțin dreptul la libertate de religie, libertate de exprimare, libertatea presei, libertatea de adunare a oamenilor și libertatea de a face petiții.

First Amendment
Congress shall make no law respecting an establishment of religion, or prohibiting the free exercise thereof; or abridging the freedom of speech, or of the press; or the right of the people peaceably to assemble, and to petition the Government for a redress of grievances.

Dreptul de a deține arme e chiar al doilea amendament și e un drept la care americanii țin foarte mult. Când aud că în Europa deținerea de arme e un lucru relativ complicat și că foarte puțini oameni intră în această categorie, li se pare aproape absurd.

Second Amendment
A well regulated militia being necessary to the security of a free state, the right of the people to keep and bear arms shall not be infringed.

Se observă cu ochiul liber că SUA este o societate meritocrată, prin felul în care se promovează afacerile, prin modul în care oamenii sunt tratați și din poveștile auzite. Pe scurt: ești răsplătit dacă muncești și obții rezultate concrete. Și această mentalitate e adoptată de toți rezidenții Statelor Unite, indiferent de originea lor. Poveștile imigranților pe care le-am auzit acolo au toate aceeași traiectorie: de la sacrificii și muncă enormă la satisfacții considerabile, iar aici nu mă refer doar la cele de ordin financiar. Educația pe care o poți primi acolo (voi povesti despre Stanford într-un articol viitor) și valorile pe care le au oamenii sunt demne de tot respectul.

Contrar stereotipului despre americani, care afirmă că ar fi superficiali și needucați, aș putea spune că am observat tocmai contrariul. Casele lor sunt frumoase și decente, dat fiind că nici măcar în Hollywood Hills nu am văzut case exorbitant de mari sau kitschoase. Ei nu pun preț pe modă și haine așa cum se face în Europa. Sigur, e drăgut să te îmbraci bine, dar ei nu cred în zicala ”haina îl face pe om”. Deși am văzut și zone cu mai multe mașini scumpe (mai ales în Los Angeles și, evident, Hollywood), majoritatea americanilor conduc mașini normale, simple, ușor de întreținut. Ei iau în considerare mai mult utilitatea unui lucru decât aspectul lui estetic.

Arhitectura urbană este impecabilă, având ceea ce se numește ”the grid”, și anume o structură de străzi perpendiculare, în care străzile cu nume de litere se intersectează cu cele numerotate. Sistemul de autostrăzi, poduri și pasaje e de-a dreptul impresionant, mai ales în comparație cu țara noastră. Odată ce înveți cum funcționează străzile și care sunt punctele cardinale, te poți descurca fără GPS în doar câteva săptămâni. Se conduce relaxat și neagresiv (în afară de orașele mari, precum San Francisco și LA, unde traficul aduce cu cel din București), în ciuda faptului că 90% dintre șoferi nu semnalizează la schimbarea benzilor. Unele reguli de circulație diferă puțin față de ale noastre, precum faptul că poți face dreapta la un semafor chiar dacă e roșu și faptul că nu există prioritate de dreapta, ci prioritatea primului ajuns în intersecție, dar nu sunt diferențe insurmontabile. Completare: există și prioritate de dreapta, însă majoritatea intersecțiilor de străzi (nu highway sau freeway) au semne de stop (nu de cedează trecerea) și primul ajuns în intersecție este primul care pleacă de la stop, în baza respectului pe care și-l poartă.

Parcările abundă, chiar și în orașele mari (fiindcă au foarte multe parcări supraetajate, precum San Francisco, și sunt foarte bine organizate. Nimeni nu parchează pe locurile destinate celor cu dizabilități, sunt locuri speciale pentru mașini din clasa compact și altele pentru trucks (care pot atinge dimensiuni impresionante), ba chiar și locuri amenajate special pentru cei care au comandat mâncare de la restaurant și vin să o ridice (timp limitat de 15 minute). Pe scurt, nimic nu e haotic, poliția își face treaba și curățenia se menține constant. Șoselele sunt curate, mașinile sunt curate, pantofii sunt curați, iarba din parcuri, pădurile, plajele etc. Unul dintre motive e faptul că oamenii sunt responsabili, iar altul e că amenda pentru aruncat gunoaie pe stradă sau în alte locuri e de 1000$ (și poliția chiar își face treaba).

SUA au reușit să construiască o societate interesantă, care conciliază diferențele fără a le anula, care susține diversitatea și care oferă recompense celor are știu să muncească și celor care știu ce vor de la viață. Să nu credeți că idealizez, fiindcă nu e așa, dat fiind că nici o societate nu e perfectă, dar e una care funcționează, deși are 50 de state și alte teritorii, deși populația sa e compusă din atâtea minorități și naționalități încât abia le mai țin șirul.

Mâncarea

Dacă americanii știu să facă ceva sunt cartofii prăjiți. Au dus această garnitură la alt nivel, prin combinațiile și condimentele pe care le-au adăugat. În SUA poți mânca și sănătos, dar și junk food, în funcție de ce îți poftește inima. Eu am încercat de toate: hamburgeri originali, cartofi prăjiți, cel mai bun frozen yogurt (de la Pinkberry), salate, mâncare mexicană, sushi, ribs, chocolate chip cookies, grilled cheese, nachos, Subway sandwiches, oatmeal etc. Dacă mănânci echilibrat și faci sport (fiindcă ai unde și nu ai scuze – vreme bună tot anul și locuri superbe de făcut jogging), nu ai de ce să te îngrași. Depinde de alegerile pe care le faci, ca în toate celelalte lucruri. Dovadă a faptului că m-am întors mai slabă decât am plecat. 😀

Peisajele

California are de toate: munți, dealuri, câmpii, plaje senzaționale, cascade, deșert. E mereu surprinzătoare și rareori plictisitoare, chiar dacă ai de condus ore în șir pe o singură autostradă către LA. E un stat care oferă relaxare și provocări nenumărate, de la tehnologie și până la lifestyle.

După aceast articol kilometric voi reveni cu altele mai punctuale despre locurile minunate pe care le-am văzut și despre cât de entertaining e California.

PS: California nu se numește The Golden State doar pentru că aici s-a descoperit pentru prima dată aur în America (motiv pentru care California a devenit imediat stat, fără a fi teritoriu anexat altui stat vreodată – unul dintre puținele state care au luat ființă astfel în SUA), ci și pentru că dealurile și câmpiile sale sunt acoperite de iarbă aurie mai tot timpul anului.