Blogosfera – prezent și viitor

După petrecerea lui Cristi de aniversare a 6 ani de când bloggingul a devenit mainstream în România am realizat că și eu am peste 4 ani de blogging (asta incluzând anul petrecut pe domeniul de pe .wordpress.com) și că citesc bloguri de când eram în ultimul an de liceu. Ce am învățat în toți acești ani? Despre asta voi vorbi în continuare.

2006 – 2012

De atunci și până acum blogosfera a crescut, a evoluat, mai ales numeric, și a căpătat o vizibilitate tot mai mare în rândul cititorilor de bloguri. Țin minte și acum timiditatea cu care am mers la primele evenimente din online și reținerea cu care abordam bloggerii la început. Pe măsură ce numărul de bloguri a crescut și numărul de cititori a crescut, am început să înțeleg tot mai bine care sunt pârghiile care fac această sferă de activitate să funcționeze, care sunt motivațiile care îi inspiră pe bloggeri să scrie și ce anume din alte domenii influențează subiectele și modul de a scrie a ”proprietarilor” de blog.

Blogosfera e eclectică, diversă, dar nu pot să nu observ specificul ei, care o individualizează față de blogurile din SUA, spre exemplu: blogosfera românească e încă personală, subiectivă, emoțională. Acestea sunt trăsăturile definitorii, în opinia mea, în timp ce blogurile din afară sunt ceva mai obiective, mai bine argumentate și mai orientate către zona profesională a autorului.

Campaniile abundă, brandurile vor expunere în mediul online și sunt în căutare de bloggeri ale căror personalități să se identifice întrucâtva cu produsele sau serviciile lor, ale căror interese și pasiuni să fie convergente cu cele ale publicului lor țintă. E dificil însă să faci campanii cu aceiași bloggeri again and again, de aceea îmi doresc tare mult să văd o creștere calitativă și a bloggerilor care abia acum încep și care au potențial. Principiul pe care îl urmez eu este că mai multe articole scrise cu suflet și pasiune contează mai mult decât un articol scris în grabă și cu dezinteres de către un blogger mai cunoscut.

O altă schimbare binevenită față de acum 5-6 ani este dezvoltarea comunităților locale de bloggeri. Am colaborat în diverse rânduri cu bloggeri din Iași, Timișoara, Cluj sau Brașov și pot spune ca am rămas impresionată de interesul lor, de corectitudinea și profesionalismul acestora. Mi se pare minunat că avem astfel de comunități și că oamenii de acolo sunt puși pe treabă.

Apariția și înmulțirea workshop-urilor despre blogging este un alt semn bun în ceea ce privește educarea bloggerilor, de orice vârstă ar fi ei, și creșterea nivelului calitativ al blogosferei. Suntem creatori de conținut și avem o responsabilitate față de publicul nostru de a livra articole de calitate, care să aducă o plus valoare celor care le citesc.

Ce urmează?

Ce mi-aș dori eu să văd de la blogosferă este o creștere a blogurilor de nișă, fie că abordează teme culinare sau tehnice, fiindcă acestea reprezintă proiecte ce pot genera un tip de conținut care să fie documentat, argumentat și util audienței. A gestiona un proiect profesional de acest tip impune anumite rigori de conținut, așa că efortul editorial trebuie să fie consistent și, mai ales, susținut. M-am lovit și eu de acest lucru și pot afirma cu certitudine că este mai greu decât pare.

Un lucru important este acela că aș vrea să văd mai mult interes din partea bloggerilor în a se documenta și în a înțelege brandurile cu care lucrează. Ambele părți au mult de învățat din acest lucru, de aceea relația ar trebui să fie una bidirecțională, îndreptată către o colaborare reală și cu un grad de implicare mai mare.

Sper eu că urmează o reglare a blogosferei la nivel de calitate a scrisului și gestiunea relației cu brandurile. Dacă vrem să creștem, să ne dezvoltăm, trebuie să cerem mai mult de la noi, trebuie să țintim mai sus, nu neapărat către ”mai mult”, ci către ”mai bine” (după cum am aflat din practică ”mai bine” duce întotdeauna la ”mai mult”). Nu e nevoie de un document scris, fiindcă acesta nu ar funcționa niciodată într-un astfel de mediu. Cred, mai degrabă, în formalizarea unor legi nescrise prin care exigențele cititorilor vor crește, iar așteptările bloggerilor de la ei înșiși vor urma aceeași traiectorie ascendentă.

În completarea celor scrise, vă îndemn să citiți un articol excelent scris de Carmen Albișteanu, care monitorizează săptămânal blogosfera pentru a identifica toate campaniile desfășurate pe bloguri pentru Refresh.ro.

Tu ce prevezi în viitorul blogosferei?

Sursa foto.

De ce e important cum scriem

Workshop-ul Blogoree din weekend a fost mai mult decât o lecție despre scris și cuvinte. A fost o experiență care m-a făcut să-mi dau seama că am căpătat o teamă de a scrie despre lucruri prea personale și că-mi pun singură niște limite în ale scrisului. Dar mai ales, am realizat că pot să scriu mult mai bine decât o fac acum, motiv pentru care voi încerca tot timpul să evoluez.

Despre Vlad Petreanu

Pe Vlad l-am mai văzut în rare ocazii și recunosc faptul că mă intimidează într-o anumită măsură. Sâmbătă am descoperit cât de pasionat e de scris, lucru ce transpare prin articolele sale, cât de mult ține la acest meșteșug, așa cum el însuși l-a numit, și cât de profundă e legătura sa cu scrisul. Ardoarea cu care ne-a vorbit despre cuvinte și despre însoțirea lor mi-a adus aminte de una dintre cărțile mele preferate, ”Numele trandafirului”, de Umberto Eco, care m-a adus mai aproape de cuvinte tocmai punând în lumină importanța lor.

De ce e important cum scriem?

Alegerea cuvintelor potrivite, întorsăturile de frază, verbele puternice, adjectivele care dau culoare, comparațiile neașteptate, acestea sunt elementele care ajută gândurile noastre să se materializeze și să rezoneze cu cei care le citesc.

Vlad a mărturisit că a început să scrie pe blog ca o eliberare de frustrări și problemele zilnice. Eu am început să scriu fiindcă simțeam nevoia să mă exprim. E important și cum scrii, nu doar ce scrii, fiindcă ai o responsabilitate față de tine și față de cei care te citesc (depinde pentru cine scrii) să îmbogățești cu scrisul tău blogosfera sau orice alt mediu în care lucrezi. Toți vrem să simțim că aducem ceva în plus lumii în care trăim. Ei bine, și scrisul e o oportunitate.

Tot încerc să le explic celor care nu sunt bloggeri cu ce m-a ajutat pe mine să am blog, dincolo de campanii și oportunitățile pe care mi le-am creat. Pe mine scrisul mă ajută să-mi organizez mai bine gândurile, mă ajută să fiu mai creativă, mă ajută să mă cunosc mai bine. Când îți înșiri ideile pe hârtie sau pe un monitor, le percepi cu mai multă claritate.

Când scrii trebuie să știi de ce scrii, ce vrei să transmiți”, ne-a spus Vlad. Iar de scris, scriem toți, chiar dacă nu în mod public sau chiar dacă nu ne dăm seama că e, de fapt, tot un scris public. Știți mailurile fără cap și coadă pe care le primiți, nu? Tot felul de comunicări asemenea ne agresează și ne obosesc, fiindcă unii oameni nu știu să scrie. Cu un pic de efort însă, ar putea învăța. Așa cum a afirmat Vlad, ”lenea e foarte eficientă în a bloca inspirația”, iar scuza că ”nu găsesc subiecte pentru articole” nu este valabilă. Trebuie doar să-ți antrenezi simțul observației.

Câteva sfaturi de la Vlad

  • Este foarte important pentru cititori să știe unde găsesc anumite informații, așa că obișnuiește-i cu un format clar al articolelor tale și al blogului tău.
  • Opinia personală trebuie ancorată în unele lucruri care nu depind neapărat de aceasta, care sunt indiscutabile, așa că documentează-te temeinic.
  • Să nu îți fie rușine să publici lucruri personale, fiindcă experiențele personale sunt primul lucru care te diferențiază.
  • Fii autentic și personalizează-ți stilul ca publicul tău să te poată identifica.
  • Alege-ți o serie de obiective pentru ceea ce scrii și urmărește-le.
  • ”Șmecheria nu e să publici bine, ci să scrii, ca să poți scrie bine.”
  • Scrisul cere exercițiu. Mult și constant. Scrie zilnic ceva. Dacă faci asta, e imposibil să nu avansezi.
  • La școală se învață liniar, dar noi avem nevoie de învățare în spirală, repetată și diversificată.
  • ”Nu poți scrie fără să citești înainte. Și e nevoie să citești cărți, nu bloguri, nu tweet-uri, nu status-uri de Facebook.” Ținta ar trebui să fie 10 pagini zilnic. Nu citi cărți de specialitate, ci beletristică, căci acelea îți îmbogățesc imaginația. Citește și scrie în fiecare zi. 
  • Trebuie să poți crea imagini pentru cititorii tăi. Mai multă imaginație, creativitate și mai puține lucruri realiste. Crează imagini, căci acestea generează emoție, iar toate reacțiile oamenilor sunt emoționale.
  • Când nu ai idei, inventează-le. Nu trebuie neapărat să le publici, dar e bine să le scrii.
  • A face ceva prin care să scurtcircuitezi regulile te ajută să fii un scriitor mai bun.
  • Folosește verbe mai puternice, comparații neașteptate etc.
  • Nu există scriitură fără a respecta regulile: gramatică, ortografie, folosirea diacriticelor, lizibilitate, paragrafare, sublinieri.
  • “A deveni scriitor este un proces de autocunoaștere.” 
  • Când scrii la persoana întâi, e important să scrii despre ceva și nu despre tine.
  • Când faci o afirmație calitativă, oamenii se vor întreba: ”De ce?”. Răspunde-le la întrebare.
  • Notează-ți mereu idei, fiindcă memoria te trădează.
  • Dacă suntem atenți la ce observăm, vom avea parte de declicuri.
  • O cale foarte simplă de a găsi subiecte este de a scrie din amintiri. Importanța scriiturii din amintiri este că poți obține rezonanță cu cititorul. Acest lucru presupune să ai curaj să te expui. Când poveșteti din amintiri, trebuie să-ți ții emoțiile sub control.
  • Scrieți despre o situație care produce emoții, dar nu scrie despre emoția în sine.
  • Marea putere a imaginii este că vorbește o limbă aproape universală. Imaginile cu care îți ilustrezi articolele trebuie să aibă un scop și să transmită ceva.

În concluzie…

… un workshop despre scris te învață nu doar să scrii, ci să te prezinți, să te reprezinți, să-ți formulezi gândurile și să le prezinți lumii. Iar Vlad a reușit asta. Chapeau!

________________
Mai multe despre tips & tricks de la workshop poți găsi pe Blogoree.

Credit foto: Cătălin Georgescu.

Lecții despre scris de la Cristina Bazavan

S-a discutat astăzi la primul workshop Blogoree despre foarte multe lucruri care m-au inspirat. Așa cum spunea Claudia, aș putea sta ore în șir s-o ascult pe Cristina Bazavan, fiindcă are nenumărate lucruri să ne învețe. Însă cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru mine, ca blogger, și pentru voi, ca cititori, este să vă împărtășesc cele mai valoroase insight-uri cu care am plecat astăzi de acolo.

Pentru cine scriu?

Cristina ne-a făcut șah-mat astăzi cu o întrebare pe care am descoperit că mi-am pus-o prea rar și superficial: îți cunoști cititorii? Am încercat să fac un profil cât mai aproape de realitate, însă mă tem că n-am reușit foarte bine, așa că voi apela la voi într-un articol viitor, fiindcă acest blog e valoros în măsura în care furnizează un tip de valoare sau utilitate prin articolele de pe el.

Așadar, cred că un lucru pe care ar trebui să-l facă orice blogger ar fi să-și definească în mod clar audiența.

Care e poziționarea mea?

În funcție de această audiență, de tipul de conținut pe care îl putem produce pe termen lung și în funcție de expertiza și experiența personale, trebuie să ne conturăm o poziționare. Această promisiune pe care o facem cititorilor noștri va dicta grila de subiecte abordate și va ajuta un blogger să-și găsească subiecte de scris. Cristina ne-a atras atenția că ”știrea nu evoluează atâta timp cât e doar reinterpretată de cineva”, așa că va trebui să facem mai mult decât acest lucru.

Inspiratia e un alint.

Inspirația nu te bate pe umăr, subiectele nu vin așternându-se alene în drafts, iar lucrurile interesante nu ți se întâmplă. O atitudine pasivă nu va genera conținut de calitate. Cristina ne-a îndemnat să căutăm activ acele subiecte valoroase, să mergem să luam interviuri, să discutăm cu oamenii, să ne documentăm și să scoatem la iveală informații noi. Aceasta este singura cale prin care putem să fim mai mult decât simpli mesageri ai unui mesaj. Doar așa putem adăuga ceva în plus corpului de informații pe care îl primim.

Share the knowledge!

Un lucru în care eu cred foarte mult este împărtășirea expertizei. Deși românii au o teamă aproape nativă de a-și expune atuurile profesionale, eu cred că adevărații profesioniști nu se tem de împărtășirea lor. De ce? Simplu: fiindcă a da o informație mai departe nu înseamnă că cel care o primește va ști să facă același lucru cu ea sau că îi transferi abilitățile și insight-urile tale. Din acest punct de vedere o admir pe Cristina, pe Bogdana și pe băieții de la 37 signals, care au două cărți pe care ar trebui neapărat să le citiți (Rework, Getting real).

Digg deeper, be more aware

Astăzi am învățat și că, pentru a găsi acele subiecte care nasc articole generatoare de schimbare, ”pillar articles” cum le-a numit Bobby, trebuie să sap adânc în mine, în resursele pe care le am, în educația mea și în cultura mea generală. Conștientizarea tot mai acută a întâmplărilor din jur este un alt lucru care va conduce la conținut de calitate, scris cu o doză mare de conștiinciozitate și rigoare. Disciplina de a scrie este ceva ce se modelează cu dificultate, însă care face diferența între crearea de plus valoare și regurgitarea acelorași informații.

A fi blogger nu e ușor. Mi-aș dori ca mai multă lume să înțeleagă asta. A avea un blog nu înseamnă doar a scrie un jurnal personal. Am trecut de această etapă de mult, atât personal, cât și la nivelul sferei de comunicare. Bloggingul înseamnă responsabilitate și o datorie morală de a oferi ceva în plus, mai ales dacă alegeți să vă raportați la sfera jurnalistică. Blamăm tabloidizarea și lipsa de informații cu adevărat utile, penuria de povești autentice. Ce te oprește să le creezi chiar tu?

PS: Dacă vrei să citești mai mult despre ce am învățat astăzi la workshop-ul Blogoree, poți vedea aici un articol lung și util.

Sursa foto 1, foto 2.

Unde e restul blogosferei?

În weekend am fost la o chestie simpatică, un brunch organizat de Spic & Bob cu ocazia Zilei Mondiale a Pâinii. Am participat la ateliere de pâine și am cunoscut mulți bloggeri din zona gastronomică. În timp ce frământam de zor, am avut o scurtă aprindere de beculeț: blogosfera e mult mai mare decât credem noi. E mai mare decât A-lister-ii, B-lister-ii sau cum vreți să-i numiți, decât bloggerii invitați la evenimente, decât cei care participă la conferințe.

Cu toate astea, când am anunțat workshop-ul Blogoree de duminică am fost uimită de lipsa de interes. Și dezamăgită. Acum stau și mă întreb foarte serios: unde sunt bloggerii?

Bloggerii din București (unii, fiindcă nu-mi plac generalizările) e clar că au ajuns oarecum la un nivel de plictiseală, saturație sau chiar dezinteres față de mulțimea de lucruri care se întâmplă aici. Mai mult sau mai puțin justificat, acest fapt e o realitate și necesită, cred eu, un pic de reglare. Soluția pe care o propun eu ar fi ca bloggerii care au deja contact cu brandurile să întindă o mână și celor care ar avea nevoie de ajutor și ar merita să fie susținuți și ajutați să se dezvolte. Eu chiar încerc să fac asta și sper să-mi și iasă.

Bloggerii din provincie sunt interesați de oportunități de învățare, de evenimente, se implică și generează conținut de calitate. Am văzut asta din interacțiunile, de muncă, dar și personale, pe care le-am avut cu bloggerii din Iași, Timișoara, Cluj sau Brașov. Mi-a plăcut mult să lucrez cu ei și am avut sentimentul că aveam de-a face cu oameni puși pe treabă. Din păcate, pentru unii este dificil să ajungă la București și înteleg asta. Nu o dată mi-aș fi dorit să putem trece cumva de distanța asta, însă soluții există, iar eu voi încerca să le găsesc.

Unde sunt însă restul bloggerilor? Avem 63522 de bloguri în România, conform ultimelor cifre postate de Manafu pentru luna septembrie. O audiență de aproape 3 milioane de cititori e ceva, însă mâna de bloggeri activi nu o poate atinge pe toată.

Cum facem să-i găsim pe cei care ar merita o șansă? Cum facem să ne găsească ei?

Dacă aveți propuneri și soluții, haideți să facem ceva în privința asta.

PS: O părere vei găsi și la Bobby.

Sursa foto.

Evenimentele – scriem după sau nu?

Am de pus o întrebare delicată, dar care mă chinuie profund: când ești invitat, ca blogger, la un eveniment (concert, spectacol, orice), îl consideri eveniment plătit și, prin urmare, te simți îndatorat să scrii despre el, ori ba?

Întreb asta fiindcă, în ultima vreme, am oferit invitații câtorva bloggeri, precizând că așteptările brandului care face invitația sunt de a primi feedback (pozitiv sau negativ) asupra evenimentului printr-un articol. Unii au înțeles și au fost de acord cu acest lucru, însă alții s-au făcut că plouă, deși au acceptat invitația.

Sunt foarte curioasă cum priviți voi acest lucru și as vrea să vă cer părerile cu privire la cât de clar ar trebui să specifici, când lansezi o invitație, care sunt așteptările în urma acestei invitații.

Voi considerați aceste articole din categoria celor plătite sau nu?

Credeți că, dacă articolele vin în urma invitației din partea unui brand, bloggerul va fi mai puțin obiectiv?

Aștept cu mare interes comentariile voastre.

LE: Au mai scris despre asta: Raluxa, TV De Ce, Alex Negrea, Cristi Manafu, Ruxa, Claudiu Ciobanu, din nou Manafu, Nebuloasa, Ștefan Murgeanu, Ciprian Stoian.

LE 2: Adrian Ciubotaru completează subiectul cu o listă de bloggeri care merită să fie invitați la evenimente.

Sursa foto.

Scrisoare de la un blogger

După ce am citit Blog Blazers (carte scoasă în 2008, dar extrem de actuală -o recomand!), am simțit nevoia să fac mai multe pentru blogul meu. A fost un wake-up call care m-a făcut să vreau să scriu mai bine, mai des, mai organizat și mai consistent.

Urmarea a fost că mi-am schimbat tema, mi-am făcut o grilă de subiecte pe care vreau să le abordez și am purces la treabă. De 2 săptămâni am reușit să scriu 5 articole săptămânal și, deși poate nu pare mult, mie mi se pare că e un pas în direcția corectă.

Să învățăm de la cei mari

În blogging, ca în multe alte domenii, se întâmplă să avem norocul să putem învăța de la cei mari. Dacă ograda online-ului românesc vi se pare prea mică (deși nu e, însă bloguri noi sunt greu de găsit, dar asta e altă poveste), încercați cu sfaturile celor din afară.

Un astfel de blogger nu doar cu renume, ci și cu influență, este Pat Flynn. Am citit despre el în cartea amintită mai sus și poate vă e greu să credeți, dar povestea lui sună cam așa:
– blogul era o a doua sursă de bani, pe lângă job
– Pat urma să se căsătorească și a fost dat afară de la job, pierzându-și stabilitatea financiară
– cu multe sfaturi și enorm de multă muncă, în mai puțin de un an, a început propriul business, a fost cofondator la un altul și ajunsese să câștige peste 200.000$ online.

O lecție de modestie

Mare mi-a fost bucuria să citesc, într-unul dintre newsletter-ele trimise de Pat (care sunt tare utile și deloc enervante) o promisiune personală de respectare a cititorilor unui blog. Asta în condițiile în care acest blogger face sute de mii de dolari din business-urile sale, independente de blogul personal sau de traficul pe care îl are.

Vă las să citiți mai jos:

Hi Andra,

I just wanted to include this email here in my newsletter because I think it’s really important for you to know where I’m coming from.

Sadly, I’ve noticed on a lot of blogs that I’ve been following for quite a long time, things start to change once the blog gets really popular. I won’t mention the names of these blogs, but some of them are ones that I’ve been following ever since the beginning, and unfortunately have grown to not like so much anymore.

When these blogs go big, the authors always seem to spend less and less time on them, and I kind of have a feeling that the blog is not the most important thing to them anymore, even through it’s exactly what helped them get “famous” or find stardom in the first place.

I just wanted to send you this quick message to let you know that as I grow (and I seem to be growing at a rather alarming rate as of late), I will always put you and my blog first. I don’t want to go down the same path of making every blog post or newsletter be about some product that you have to pay in order to use. I don’t want to fill my blog with newly staffed authors and never write posts on my own anymore.I’ll do my best to always be here for you just like I have since the beginning.

Lastly, I want you to hold me accountable for that. If at any time you feel I’m going down the wrong path with my blog, I want you to let me know so I can correct myself. I may not even know I’m doing it, which is why I’m asking you to watch out for me.

Thanks again for your support, and I wish you nothing less than success.

Thank you Andra.

🙂 – Pat

Ei, voi ce credeți? Ce astfel de bloggeri mai știți?

Ați încercat să folosiți toate resursele disponibile (precum Blogoree) pentru a vă perfecționa în materie de blogging?