Webstock 2012 a fost de departe ediția mea preferată, deși a avut și unele minusuri, așa cum se întâmplă uneori. Pe de o parte, m-am bucurat de calitatea invitațiilor, mai ales cei din panelul principal, dar pe de alta nu pot să nu mă întreb de ce eficiența juriului nu a fost cea la care mă așteptam, în privința premiilor acordate.
Cred însă că premiile nu contează atât de mult, ci eficiența campaniilor care au fost înscrise, premiile Webstock fiind o modalitate bună de a ne informa asupra campaniilor din sfera online din România, fiindcă eu, spre exemplu, nu știam de existența unora dintre ele.
Iată cu ce am rămas eu de la Webstock 2012:
Am avut plăcerea să-l ascult, pentru prima dată, pe Martin Harris (Ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii in Romania), care este și blogger pentru Foreign & Commonwealth Office al Marii Britanii. În lumina pasiunii consolidate pentru ”all things British”, descoperirea că un diplomat este atât de deschis acestui mediu și știe să îl folosească pentru a consolida brand-ul țării sale, dar și pentru a menține legătura cu expații britanici din România a fost o bucurie. De la test drives, informații despre Parlament și până la onorarea medaliatului olimpic de la Jocurile Paralimpice, Eduard Novak, lui Martin Harris nu îi scapă nimic. Discursul său este perfect structurat și livrat într-un vocabular perfect ales, cu o naturalețe și eleganță cum numai britanicii au.
Domnul ambasador gestionează, alături de echipa sa, și pagina de Facebook a Ambasadei Marii Britanii la București, dar și contul de Twitter al acestei instuții. Am fost plăcut impresionată de puternica ancorare în prezent a Ambasadei și îi apreciez și mai mult pe britanicii aceștia fantastici, care știu să îmbine atât de bine prezentul cu valorile trecutului.
Eduard Novak a fost revelația evenimentului. Game changer, cum ar spune englezii. Văzând pentru prima dată clipul victoriei sale de la Jocurile Paralimpice de anul acesta de la Londra, am simțit emoția unei săli întregi care în acel moment realiza importanța reușitei acestui sportiv extraordinar.
Eduard Novak a pășit apoi, cu naturalețe, în fața sălii care îl aplauda în picioare. Povestea sa a fost simplă, punctată de momente amuzante și clipe emoționante – un discurs onest al unui om educat, cu spiritul puternic și cu disciplina muncii epuizate pe care o face de ani de zile. Înainte să fie campion la Londra și înainte de accidentul care i-a creat dizabilitatea, Eduard Novak a fost campion național, european și mondial la patinaj viteză. Confruntat cu imposibilitatea de a-și continua cariera la care visase, s-a reorientat către ciclism, căruia i-a dedicat ultimii 14 ani din viață. În 2008 a luat argintul la Beijing, însă în România nu a vorbit nimeni despre asta. Cu amărăciune în glas, Novak spune că ”nimeni nu-și aduce aminte de cel care ia locul 2”, deși locul 2 era la o Olimpiadă.
În lumina efortului monumental depus de acest om pentru a atinge cele mai înalte culmi ale performanței, sunt 2 lucruri pe care le-am conștientizat: m-am convins, încă o dată, că munca dă rezultate, însă aceste rezultate nu vin niciodată când vrei sau când consideri că ar trebui să vină; ele vin când ai dat tot ce puteai da profesiei căreia te-ai dedicat. Eduard Novak este tată și soț, așa că premisa conform căreia nu poți face performanță decât dacă te dedici doar carierei și atât este infirmată de nou. Am fost profund impresionată de personalitatea sa, de prestanța sa și, mai presus de toate, de capacitatea lui Eduard Novak de a-și reclădi viața după ce totul părea a se fi terminat. În viață nu există garanții sau siguranțe absolute, ci doar voința de a face ceva și capacitatea de muncă pentru a-ți îndeplini obiectivele.
Un alt tânăr care promite enorm este Mihai de la Doza de Haș, pe care l-am descoperit prin Răzvan, căruia îi datorăm și prezența sa la Webstock anul acesta. Mihai este un showman nativ: carismatic, amuzant și versatil, el a reușit să strângă prin show-ul său o bază imensă de fani și o audiență mai mare decât cea a tuturor bloggerilor din România, adunată. Mihai are fani care îi cer autograele pe stradă, e parte din popular culture.
Dacă l-aș fi cunoscut din facultate, cred că l-aș fi ales drept subiect pentru licență sau dizertație. Doza de Haș are exact ce îi trebuie pentru a deveni mainstream, iar startul a fost deja luat: minute în șir, toată audiența de la Webstocka râs în hohote la clipurile sale (me included). Sper să-l cunosc și eu în curând și să am oportunitatea să aflu mai multe despre el. Între timp, abonați-vă la canalul său de Youtube și luați-vă doza zilnică de râsete sănătoase. Îmi puteți mulțumi mai târziu. 🙂
La Webstock mi-a plăcut foarte mult și prezența Vodafone, care a fost concretă, concisă și foarte utilă. Programele dezvoltate de ei sunt din ce în ce mai bune și cred că susținerea lor pentru mediul online a rezultat în beneficii concrete pentru comunitatea de bloggeri, cea de utilizatori social media, dar și pentru clienții companiei. Mi se pare excelente:
– proiectul ”Salvează o carte” prin care au tipărit cărți în schimbul activării facturii electronice (acum am și eu una dintre cărțile copilăriei mele, ”Prâslea cel Voinic și merele de aur”);
– competiția ”Start-App Challenge” care a susținut și continuă să susțină dezvoltarea pieței de aplicații mobile destinate utilizatorilor din România (eu folosesc deja La mulți ani, Mersul trenurilor, Cinemagia și Transport urban)
– proiectul Little Blog Book, care reunește câteva interviuri reușite cu bloggeri citiți din România, incluzând și rezultatele unui concurs foto foarte simpatic desfășurat pe Instagram – #Împreună.
Activările brandurilor de la eveniment au fost și ele foarte bune: gemenele de la HP au făcut vâlvă, Googlecino și Twittcino de la Don Cafe au fost delicioase, Bitdefender a fost un brand generos, iar Staropramen a avut o tastatură din cutii de bere pe care nu aveai cum să o ratezi.
Webstock 2012 a fost cea mai bună ediție de până acum și îmi pare rău că nu am putut rămâne și la workshop-uri, fiindcă mi-ar fi plăcut să particip la discuții. Sper ca în fiecare an să avem o comunitate online mai puternică, mai profesionistă și mai responsabilă și, mai ales, rezultate reale cu care să ne mândrim. Until we meet again!