Mi-e dor de primaverile linistite de acasa, cand primeam si imparteam martisoare si zambete, cand eram vesela sa vad primii muguri si stiam sa ma bucur de razele timide de soare. Mi-e dor de zilele de 8 martie cand eram langa mama mea si ma puteam duce dimineata s-o iau in brate. De atunci parca a trecut prea mult timp…si nimic nu mai e la fel.

Primaverile sunt din ce in ce mai triste, cu mai putin soare, cu mai putine martisoare, cu mai putini prieteni care stiu sa zambeasca. Primavara asta a fost fara ghiocei, fara “La multi ani!”, fara mama aproape. Pe deasupra, am ratat inca o data un lucru pe care mi-l doream enorm. E o primavara trista, in care zilele sunt sufocate de probleme si de griji, iar pe strada vad tot mai multe femei abatute.

LE: Am primit ghiocei. S-a mai inseninat afara. Poate nu e chiar asa de rea primavara asta. 🙂