Ieri seară am fost la primul film la cinema din an și mi-era teribil de dor de o peliculă cu adevărat bună, a cărei poveste s-o disec și să o documentez apoi cu multe căutări on sau offline. Și cât noroc pe mine să și găsesc ceea ce-mi doream.

”Saving Mr. Banks: în căutarea poveștii” a fost ca un balsam pentru suflet. Deși e făcut de Disney și prima impresie este că e un film pentru copii (mai ales din trailer), realitatea e că publicul său este cu totul altul.

Povestea filmului este construită în jurul unei întâmplări cât se poate de reale: Walt Disney s-a străduit timp de peste 20 de ani să o convingă pe scriitoarea P. L. Travers, creatoarea lui Mary Poppins, să îi dea drepturile de autor pentru a realiza pelicula omonimă. În timp ce lucrează la scenariu, P. L. Travers trece printr-o perioadă de catharsis care îi dezvăluie adevăratul motiv pentru care nu voia să de despartă simbolic de personajul pe care îl clădise cu atâta migală și sentiment.

Fără să divulg nimic din film, vă pot spune că substratul filmului este unul despre iertare, cel mai mare dar pe care ni-l putem face nouă sau celor dragi care ne-au rănit în clipe când eram vulnerabili și expuși (în copilărie, spre exemplu). Țesătura subtilă a peliculei vorbește despre vindecarea prin scris, prin construirea de povești și prin faptul de a le da acestora un final fericit. E un film emoționant și plin de curiozități legate de Walt Disney care vă vor încânta.

Tom Hanks, care e un văr îndepărtat al lui Walt Disney (sursa), face un rol splendid, iar Emma Thompson este desăvârșită în pielea personajului pe care îl interpretează. Și ce e interesant e că acesta e primul film cu Walt Disney ca personaj după o peliculă realizată în 1941 în care creatorul marelui imperiu mediatic s-a jucat pe sine (sursa).

Într-un fel sau altul, acest film trebuie să ajungă în fața ochilor voștri, căci altfel veți fi pierdut clipe de desfătare și o călătorie inițiatică alături de copilul din voi către liniștea sufletească.

PS: De vineri îl puteți vedea la Cinema City.