În ultima zi din Redescoperă România am încercat să nu ne gândim foarte mult la sfârșit și ne-am animat, bucurându-ne de frumoasele plaiuri dobrogene.

Am pornit prin a căuta Peștera Casian, pe care însă n-am reușit să o găsim din cauza lipsei unui indicator și din cauza vegetației excesive. Am căzut însă o căprioară sprintenă și frumoasă foc, ce ne-a ieșit în cale pe drum spre peșteră.

Am ajuns apoi la Cheile Dobrogei, care nu sunt foști munți, așa cum aveam tendința să cred, ci recifuri de corali după fundul unei foste mări. Priveliștea este unică! Tot aici Doru ne-a învățat să tragem cu arcul, lucru care m-a făcut să mă simt un pui de amazoană. Chiar mi-ar plăcea să repet experiența.

După ce am văzut și Valu lui Traian și Doru s-a urcat iar cu Outlander-ul pe coclauri, am prânzit la Cramele Murfatlar, de la care însă, mă așteptam la mai mult. Cred că au ridicat foarte mult standardul Cramele Recaș pe care le-am văzut în ediția anterioară #prinromania, în Oltenia și Banat. Merită însă să faceți un drum până acolo ca să savurați un vin și să vă bucurați de priveliștea ordonată a hectarelor de vii ce se întind pe dealuri.

La Tropaeum Traiani ne-am oprit apoi, însă doar după ce am făcut un sens giratoriu închipuit, de vreo 4 ori, dat fiind faptul că ne lipsise sentimentul. Acolo am făcut poza de final și ne-am despărțit de echipajul Ana, Mugur, Gabi și Găbitz. Am fost nostalgici și ne-am întristat că nu știm când ne vom mai reuni așa o gască mișto de oameni! Dar n-au intrat zilele-n sac și nici România nu și-a epuizat surprizele!

Lângă Cetatea Adamclisi ne-am despărțit și de restul (Bobby, Iyli, Alex și Roxana Farca, Oana, Andrei, Adrian și Mădălina), iar noi am pornit către Brăila, pe malul Dunării. Desigur că nu se putea să nu ne oprim ca Doru să fotografieze păsări felurite, dar îi mulțumesc că am avut șansa să văd păsări de care nici nu știam că există și am descoperit o lume foarte interesantă și colorată.

Seara am cinat la profa de latina, care ne-a găzduit tare frumos, alături de soțul dumneaei și tatăl unicului și irepetabilului Doru Panaitescu. Doru și Augustin fac o echipă imbatabilă în fața plictiselii și stresului și jur că ar fi numai buni de stand-up.

Despre Dobrogea vă spun doar că lumea are nevoie să știe că este mai mult decât Mamaia și restul litoralului. Are nevoie să știe unde să meargă, să uite de program și de rute cunoscute și să se aventureze pe plaiurile românești. Cu o mașină ceva mai mare și mai solidă însă, de preferință un SUV. Mi-ar fi milă de orice altă mașină care n-ar face față drumurilor frumoase, dar așa cum le știm.

Cu aceste cuvinte se încheie Redescoperă România, însă doar campania. Eu abia am dat de gustul aventurilor prin țară, de mers pe drumuri puțin umblate, așa cum sunt cele din Dobrogea, de umblat prin peșteri și păduri, de văzut cetăți uitate și sate pitorești. Deja Doru și Augustin mi-au insuflat microbul de off-road și ma gândesc serios ca prima mașină să fie una tocmai potrivită pentru asemenea aventuri.

Mă bucur din toată inima că am mai avut norocul să cunosc o gașcă de oameni numai unul și unul, cu care am râs și am creat povești de dat mai departe. Mulțumiri Petrom pentru ideea campaniei și pentru imboldul de ne face să fim mai mândri de țara noastră. Mulțumiri pentru implementare merg către iLeo fără de care n-am fi dormit atât de liniștiți. 🙂 Eu am fost tare încântată și de mașinile cu care am străbătut România în lung și-n lat: Mercedes GLK, Mitsubishi Outlander, Citroen C3 Picasso, Suzuki Gran Vitara, Dacia Duster și Skoda Yeti. Cu ocazia asta am descoperit ca SUV-urile nu sunt chiar așa inocente când le scoți de pe șosea cum credeam. Nu în ultimul rând, mulțumesc tuturor celor care ne-au fost alături pe Twitter, Facebook și bloguri, care au înțeles inițiativa noastră și cărora sper că le-am deschis sau sporit cheful de a pleca de nebuni #prinromania.