Se încheie a doua zi de călătorie #prinromania, iar eu sunt atât de obosită încât abia mai pot scrie, însă e o sfârșeală plăcută, așa cum doar după o zi frumoasă și plină poți simți.
Ziua a doua din turul #prinromania prin Banat și Oltenia a început la Craiova, unde ne-am trezit voioși și gata de aventuri noi. Și ce aventuri ne așteptau! În drum spre Drobeta Turnu Severin ne-am împrietenit prin stație cu muncitorii care lucrau la recondiționarea drumurilor și dirijau circulația pe porțiunile pe care se circula pe o singură bandă. Domnul Adrian Ciubotaru le-a transmis lui Paul și Ovidiu, personajele în cauza, că de mâine vor fi dați afară. Plin de umor, Paul a răspuns relaxat: ”Sunt deja afară.”. Conversația a continuat, iar Ovidiu a spus vorba de duh a zilei: ”Tu ești bun, dar nu te cheamă nimeni.” Vorba de duh a zilei precedente a venit de la un pieton bucureștean și sună cam așa: ”Apa și viteza nu iartă!”
Odată ajunși la Drobeta Turnu Severin, am mers să vizităm Ruinele Castrului Roman și Cetatea Medievală a Severinului, pe care, din păcate, n-a avut cine să ni le explice și să ne povestească despre ele, dar privind de acolo înspre Dunăre nu ne-a fost greu să ne dăm seama de ce Traian a vrut cu tot dinadinsul să pună stăpânire pe țărmul nostru dacic. Următoarea oprire a fost la Muzeul Regiunii “Porților de Fier”, unde ni s-a povestit despre istoria insulei Ada Kaleh și despre cum o reconstituire parțială a acesteia există pe o insulă din apropierea orașului Orșova. Am văzut și o frumoasă rochie de cadână din secolul al XVI-lea, păstrată cu atenție și privită cu mare mândrie de către ghida noastră prin muzeu. Tot aici am admirat o machetă a podului de peste Dunăre realizat de Apolodor din Damasc și mă întreb și acum în ce mod au reușit pe atunci romanii să construiască acest pod în doar 3 ani. Doru Panaitescu mi-a arătat câte ceva despre păsările din muzeu, iar el și Augustin Radu m-au hrănit cu smochine și mure. Răsfăț, ce să mai!
Ne-am impresionat entuziasmul, dedicația și verva manifestate de ghida noastră prin muzeu, care, deși o apariție neaoșă, era bine pregătită și pusă la punct cu istoria locurilor.
Am mers apoi de-a lungul Dunării și am poposit la pensiunea Septembrie, un loc de vis, cu liniște, apă și mâncare bună, unde băieții cei neastâmpărați (adică toți) au făcut baie în Dunăre, prilej de mare distracție pentru noi, fetele. Vă recomand locul cu căldură, așa cum și nouă ni l-a recomandat Doru Panaitescu.
Următoarea oprire a fost la capul lui Decebal, sculptat în stâncă de către Drăgan și echipa sa. Am trecut și pe lângă Mănăstirea Mraconia, de pe malul Dunării. Desigur că nu se putea ca Doru să nu ne ducă la Peștera Ponicova. Ne-am cățărat pe pietre și am primit lecții de speologie pentru începători de la un om atât de pasionat, încât se simțea asta prin toți porii. Ne-am cățărat pe pietre, am alunecat, am coborât pe scări și am ajuns întregi la intrarea în peșteră. Locul te face să amuțești cu frumusețea și solemnitatea lui. Mândră, misterioasă și întunecată, peștera pare a fi o poartă către altă lume, deși la capătul celălalt e Dunărea. Structurile calcaroase sunt extrem de spectaculoase, iar noi am avut norocul să-l avem pe Doru alături, care să ne fie ghid și nicio clipă nu i-am scăpat de sub privirea protectoare și alertă. Aproape nu-mi venea să cred că la doar câteva sute de metri de la șosea se află o asemenea sălbăticie, în care fluturii poposesc cu zecile pe flori, unde cresc mure și alune și unde e liniște deplină. A fost pentru toți un moment frumos și care ne-a adus aminte că poate petrecem prea puțin timp trăind cu adevărat.
Pe drum, Bobby a ajutat o broască țestoasă rătăcită în mijlocul șoselei să treacă strada, iar apoi nu ne-am mai oprit din mers până la Timișoara. M-a durut sufletul să mă despart de Dunăre, fiindcă peisajele sunt superbe și prinzi drag de fluviul acesta mare și bogat, dar știam că ne așteaptă gazde minunate orașul de pe Bega, așa că am grăbit… cutia de viteze, sa spun așa. 🙂
Am poposit direct la terasă, unde ne așteptau Nebuloasa, Tomata cu Scufiță, CristinaTM, De Ce, WhoCouldDizBe, Alex Bleau, Dorin Boerescu și alți oameni calzi și frumoși. Zâmbetele lor ne-au dat energie pentru orele ce au urmat și zău că i-aș fi ținut de vorbă toată noaptea dacă n-aș fi avut nevoie de somn. I-am pregătit o surpriză Annei Marie și i-am cântat ”la mulți ani”, alături de un tort frumos și delicios pe care a avut grijă să-l pregătească Nebuloasa și restul găștii timișorene.
Am încheiat astfel a doua etapă a periplului nostru de #prinromânia, iar eu am mai cunoscut doi oameni faini, amuzanți și înțelepți: Doru Panaitescu și Augustin Radu, și m-am bucurat să revăd timișorenii pe care i-aș lua cu mine la București.
Mulțumim sponsorilor Petrom, Suzuki și Citroen, care ne-au ajutat să ajungem în locurile de care nici nu știam că există și ne-au dat șansa să le împărtășim cu voi.
Mâine vom posta și pozele (multe, fie vorba între noi) și vom vedea ce peripeții ne mai așteaptă. Houston roger over and out. 🙂
