Nu ne-a lăsat inima să plecăm din Timișoara chiar de dimineață, așa că am mai rămas și Carpatair au fost foarte amabili să ne invite la simulatorul lor de zbor. Ne-au întâmpinat Cristina_TM și Dan Andrei, directorul Școlii de Zbor Carpatair. Dumnealui ne-a povestit despre cât costă o să faci o școală de zbor pentru a ajunge să fii pilot pe o linie aeriană comercială (aproximativ 55.000 euro) și despre faptul că ai nevoie de câte o licență separată pentru fiecare tip de aeronavă pe care vrei să o pilotezi, așa cum a povestit și Bobby săptămâna trecută. Viața de pilot poate părea luxoasă și exclusivistă, însă presupune și foarte mult efort, în condițiile în care o zi de muncă înseamnă 13 ore. După multe povești frumoase și amănunte tehnice pe care ni le-a furnizat domnul Dan Andrei, am fost conduși la simulatorul de zbor Carpatair, unde, doi câte doi, am luat locul pilotului și copilotului și am pilotat o aeronavă pe aeroportul din Frankfurt. Cel mai priceput a fost Augustin, alături de fermecătorul lui copilot, Ana Bulgăr. Fără să mă laud, pe locul 2 am ajuns eu și Cosmin, alături de care am făcut o aterizare excelentă. Poate doar cafelele pasagerilor să se fi vărsat nițel, dar nimic mai mult. 🙂
Simulatorul de zbor a fost o exeriență foarte intensă, fiindcă de la recrearea mediului, a sunetelor avionului și a mișcărilor sale, totul te transpune într-o situație ce pare extrem de reală. Am căpătat, cu această ocazie, un respect și mai mare pentru piloții de avioane. Îi mulțumim și lui Vladimir Petrovic, care a avut grijă să ne învețe ce face manșa, ce fac pedalele și manetele principale din cabina unui pilot și ne-a îndrumat către pista de aterizare.

Mai departe, m-am lăsat ”răpită” de către Doru și Augustin și am făcut un mic ocol până la Cramele Recaș, care păreau desprinse din altă lume. M-am simțit de parcă am pășit în Toscana, fiindcă peisajul mă îmbia cu dealuri cu rânduri nesfârșite de vie perfect aliniate și o vilă superbă. Totul era aranjat cu atenție, iar crama gemea de sticle cu licori aurii, roșii sau rose, cu arome inconfundabile. Cu greu ne-am desprins de acel loc și am promis că revenim pentru a trăi din plin experiența pe care o are de oferit.

Următorul obiectiv pe harta noastră a fost Tibiscum, ruinele unui castru roman, destul de greu de găsit, dar aflat într-un loc de vis. În drum spre acesta, ne-a tăiat calea o căprioară tânără și zveltă, făcându-ne să ne simțim ca-n basme. Județul Mehedinți merită străbătut, iar peisajele pe care le are de oferit merită văzute și simțite mai mult decât prin obiectivul aparatului de fotografiat.

Următorul popas, după un drum extrem de pitoresc, a fost la Cheile Corcoaia, formate în urma prăbușirii unei peșteri, așa cum ne-a povestit Doru. Priveliștea e absolut superbă și aș mai fi rămas acolo o vreme, să mă bucur de fiecare formație calcaroasă, însă timpul nu părea să ne ajungă.

La căderea nopții, am ajuns la Monumentul Proclamației din Padeș, care se afla la capătul unei alei lungi și întunecate, prilej perfect pentru Adrian Ciubotaru, care m-a speriat cu succes cu povești cu strigoi și spirite răzbunătoare. Monumentul merită neapărat vizitat, fiindcă veți găsi acolo o structură piramidală atipică pentru momumentele românești și câteva vorbe de duh valabile și astăzi. Deasupra, cerul înstelat, iar în jur, liniște deplină. A fost un moment pe care nu-l voi uita prea ușor. (Sursa foto.)

Ziua se încheie în Târgu Jiu, unde am văzut Coloana Infinită noaptea, când e cel puțin la fel de frumoasă ca ziua și unde am înnoptat la un hotel cochet și fermecător, Hotel Europa.

Mulțumim organizatoruluiPetrom și susținătorilor Suzuki și Citroen, fără de care n-aș fi ajuns să trăiesc niște experiențe unice și fără de care poate n-aș fi apucat să cunosc oameni care să mă facă să vreau să trăiesc și mai intens, și mai plin, și mai frumos, și mai liber. Mă refer aici, desigur, la Augustin și Doru. Și îi mulțumesc tare mult Anei Bulgăr, care are grijă de noi și care a venit cu ideea minunată pentru acest proiect. Redescoperind România mă descopăr și mă redescopăr pe mine însămi.

Nu uitați să urmăriți hastag-ul #prinromania și să fiți cu ochii pe Harta Petrom pentru locuri pe care ar trebui să le vedeți în țărișoara noastră dragă și de care sigur nu ați auzit încă.
O selecție de poze este acum pe Facebook: ziua 1, ziua 2 și ziua 3.