Have patience with all things, But, first of all with yourself.

Saint Francis de Sales

Din experiența mea, răbdarea este obiceiul pe care ni-l însușim cel mai dificil. În viață, toate lucrurile au nevoie de o anumită doză de răbdare, iar presiunea de a face cât mai multe, cât mai repede, ne consumă resursele atât de repede precum se stinge flacăra unui chibrit.

Am învățat pe calea cea grea ce înseamnă să ajungi la capătul resurselor și așa am aflat că este important să-mi îngădui că nu pot excela în toate. Desigur, acest lucru nu mă împiedică să încerc, să muncesc, să pun suflet, însă pentru echilibrul interior este nevoie de o ponderare a tuturor valorilor din care este alcătuită viața.

Dragostea are nevoie de răbdare. Familia are nevoie de răbdare. Noi avem nevoie să fim răbdători cu noi înșine. Problema este că nu ne învață însă nimeni cum să avem răbdare. E un concept atât de greu de transmis, încât nu poți decât să-l deprinzi de unul singur. Și e tot mai greu să asimilăm această noțiune, fiindcă societatea, vremurile și oamenii ne împing de la spate. E ca atunci când aștepți la semafor să apară culoarea verde, iar lumea din jurul tău se înghesuie să treacă pe roșu. Nimeni nu-și mai acordă răgaz să închidă ochii, să respire, să se privească profund, cu ochii minții.

Nu e deloc ușor să te rupi din ritmul pe care și l-ai impus, fără teama de a pierde ceva, de a te deconecta de la elementele esențiale. Însă răbdarea este cea care ne ajută să ne cultivăm pasiunile, să vedem cu claritate, să percepem cu atenție lucrurile de o frumusețe subtilă.

Pentru mine, răbdarea înseamnă …

… te poți bucura de un apus fără să te grăbești și fără să-ți ocupi mintea cu altceva decât cu prezentul.

… să poți aștepta să vină momentul potrivit pentru a acționa conform dorințelor tale.

… să îți explorezi opțiunile pentru a ști să alegi cea mai bună cale.

… să poți face un pas în afara zonei tale de confort, pentru a scăpa din colivia în care te închizi singur uneori.

… să lași viața să-și urmeze câteodată cursul și să te lași purtat de val până ajungi la un nou țărm.

… să aștepți până se limpezesc apele sufletului tău și poți fi din nou tu însuți.

… să trăiești, măcar din când în când, în prezent, fără să te arunci în viitor și fără să te ancorezi în trecut.

… să-ți conștientizezi trăirile de acum, să-ți aduci aminte de trupul tău, să te simți pe tine pe deplin stăpân pe ceea ce te face să fii tu.

Tu cum ai învăța pe cineva să aibă răbdare?

Fotografii realizate cu Sony NEX-F3.