Încă de acum 4 ani, când m-am mutat în București pentru a merge la facultate, m-am îndrăgostit de orașul ăsta. În primele 9 săptămână n-am mers acasă deloc, fiindcă mă simțeam atât de bine în aglomerația și agitația lui, încât nu-mi mai trebuia nimic altceva. În București nu m-am simțit niciodată străină, nici măcar atunci când ajungeam într-un cartier nou pentru prima dată și nu știam încotro s-o apuc. Deși am văzut cam toate muzeele din București și am încercat să-l explorez cât mai mult, știu că mai sunt multe de aflat despre el, fiindcă Bucureștiul este o poveste continuă, care se povestește și repovestește mereu. Așa că m-am bucurat tare mult când Corina mi-a propus să mergem #prinbucureștiulmeu, împreună cu alți twitteriști, bloggeri și onlineri. Ce alt mod mai frumos de a-ți petrece sâmbăta?
După ce vineri seara am stat la taclale cu De Ce, Simona, Sorin și alți prieteni, abia așteptam ziua de sâmbătă. Așa că ieri de dimineață ne-am adunat cu mic cu mare în Piața Victoriei, pe jumătate adormiți și bătuți de soare, cam deshidratați, dar bucuroși să ne vedem. Ne-am îmbarcat în autocarul oferit de Paralela 45 și am pornit într-un tur panoramic pe Calea Victoriei, Bulevardul Elisabeta, Bulevardul Eroii Sanitari și Șoseaua Cotroceni, cu destinația finală Muzeul Cotroceni. Alături de noi a fost și Victor Caraș, un scorpion adevărat și un om care ne-a susținut și în BlogTrip și care mereu e alături de inițiative interesante. Așa cum mi se mai întâmplă când merg cu vreun mijloc de transport și nu mă las furată de alte gânduri, am descoperit o mulțime de clădiri frumoase din București, care însă sunt greu de remarcat din cauza prafului și a stării de degradare în care se află. Cât de frumos ar arăta dacă fațadele ar fi refăcute…
La Muzeul Cotroceni (pe care unii l-au ratat fiindcă și-au uitat buletinul acasă :P) am fost controlați cu zel, dar nu ne-a păsat câtuși de puțin, fiindcă abia așteptam să vedem ce ascund zidurile groase ce împrejmuiesc cele 17 hectare ale domeniului Cotroceni. Nu mă așteptam ca palatul Cotroceni să fie atât de frumos, trebuie să recunosc cu sinceritate. Am rămas impresionată de stilul eclectic al încăperilor, de mobila sculptată cu măiestrie, de bibliotecă (care adăpostește cărți ce pot fi citite în baza unui permis special) și de mărimea întregului muzeu. Atmosfera s-a păstrat parcă intactă de când regele Ferdinand se plimba pe holuri și mă așteptam din clipă în clipă să văd vreo prințesă ieșind din vreuna dintre camere. Salonul Florilor m-a fermecat de-a dreptul! Totul alb, cu draperii albastre, cu decorații dichisite, dar elegante, și cu un mare pian alb, camera te făcea să te simți ca o prințesă (eu și Andreea ne-am decis că încă nu e prea târziu să devenim prințese). Grădinile se întindeau îmbietoare de la geam, iar mie aproape nu-mi venea să cred că locul ăsta de poveste supraviețuiește în Bucureștiul aglomerat și câteodata sufocant. Ghida noastră a fost adorabilă!
După Cotroceni, am plecat către Muzeul Satului, ascultând pe drum povești despre Bulevardul Kiseleff și despre Arcul de Triumf, spuse cu haz de către ghidul nostru simpatic. La Muzeul Satului am trecut de la viața la palat la viața de la țară, fiindcă tocmai se desfășurau Zilele Maramureșului. Cântec, veselie, prăjituri de casă și alte povești. Case frumoase și ulițe care mi-au adus aminte de cât de dor îmi e să merg la țară și să mă plimb desculță prin iarbă. După vizită am primit pachețel de la Hotel Răzvan, iar atmosfera de excursie de generală a fost completată și tare bine a mai fost să ne simțim iar copii.
Pe drumul spre Palatul Parlamentului aproape că am admis explicația ghidului nostru cu privire la monumentul revoluției de lângă BCU aka ”Cartoful”, și anume că acesta reprezintă suferința produsă poporului român întruchipat în cuib de către comunism, materializat în țeapa care-l străpunge. Rănile încă nu s-au vindecat.
Palatul Parlamentului n-apucasem să-l vizitez încă, deși la PR Week 2009 am văzut câteva săli. Deși ne-a cam intimidat ghida noastră, s-a ”dat și ea pe brazdă” până la urmă, fiindcă nu se putea să rămână îmbufnată cu un asemenea grup vesel și pus pe glume (GG De Ce!). 😀 Am fost absolut copleșită de sala de 2200 mp, de candelabrul de 5 tone și în general de masivitatea întregii clădiri. Deși trec aproape zilnic pe lângă Casa Poporului, rareori am stat să mă gândesc la eforturile imense de a ridica o asemenea clădire. Acum am reușit să-mi fac o idee mult mai bună despre ce înseamnă această construcție imensă și despre potențialul ei și mi-ar plăcea s-o explorez mai mult, dacă ar fi posibil.
Pe drum spre a noastră ”final destination”, și anume Kopel’s a lui Copolovici, am primit și un cadou cu parfum de cedru de la Natural Paris și a fost unul dintre momentele în care m-am bucurat că sunt femeie.
Copolovici ne-a hrănit cu pui cu roșii uscate și sos de smântână și cartofi wedges, rețetă pe care vreau neapărat să i-o fur, fiindcă a fost absolut delicioasă! Am stat la vorbă și am mai depănat ceva amintiri, după care am mers să ne odihnim. În tot timpul acesta, domnișoara dirigintă a avut grijă de noi și a făcut totul ca plimbarea #prinbucureștiulmeu să iasă perfect, ceea ce s-a și întâmplat!
Cred că frumos ar fi ca bucureștenii înșiși să facă un astfel de tur măcar o dată pe an, ca să-și aducă aminte printre câte minuni trăiesc, minuni pe care le uită sau le ignoră, lăsându-se copleșiti de trafic, probleme și lipsa parcărilor. Sub toate aceste probleme, orașul mustește de viață, de oameni frumoși, de bucurii mărunte și de istorii fascinante, iar eu sunt tare bucuroasă că am reușit să mai cunosc o parte dintre ele.
Mulțumiri Corinei, Paralela 45, Norc.ro, Hotel Răzvan, Blue Air și Hotel Stil, care i-au adus și i-au găzduit pe minunații Nebuloasa, Tomata cu scufiță, Simona, Lilișor și De Ce din Timișoara, pe care m-am bucurat mult de tot să-i revăd!

Au mai scris: Alina, Nebuloasa, De Ce, Petruș Lungu, Minxieee, Cristina Bazavan, Tomata cu scufiță, Ciupercutza, Ligia Adam, Alexandra, Lumea Mare cu poze frumoase foc de Alex Farca, pozele de la Tudor Galoș, alte poze de la Palatul Parlamentului de la Lumea Mare, Lilișor, poze de la Tomata, Mika Pană, Hoinaru, Cezar, Sorin, setul 2 si 3 de poze de la Tomata. Voi reveni cu update-uri de articole și poze.