A fost odată ca niciodată un festival pe plaiuri transilvănene, pe care l-am așteptat cu un entuziasm pe care-l rezerv doar anumitor evenimente din viața mea. Mi s-a părut c-a trecut într-o clipă, deși cele patru zile de Untold au fost suficient de intense încât să fiu încă somnoroasă la două zile după ce m-am întors acasă.
Sunt sigură că deja ați văzut zeci de poze și clipuri de la festival, care mai de care mai entuziaste, așa că rândurile mele vin să completeze cumva peisajul pentru cei care n-au ajuns nici anul acesta. Sau poate vor rezona cu o parte dintre cei care au fost acolo și au și experiența primului Untold.
Organizarea
A pune la cale Untold 2016 a fost, fără îndoială, o desfășurare de forțe. De la scene, până la facilitatea cazării pentru oameni veniți la festival (Adoptă un Untold-ist), de la asigurarea securității și până la hrănirea a zeci de mii de oameni – totul a presupus un efort susținut și bine coordonat.
Deși festivalul a fost mult mai mare decât anul trecut, sentimentul de siguranță a fost același. N-am pierdut vremea prea mult pe la cozi, deși în zona de food court a fost o aglomerație constantă, iar sistemul de plată prin card contactless sau brățară cu RFID (pentru cei care au prins) a funcționat impecabil.
Am avut unde să lăsăm mașina în siguranță, la 5 minute de mers pe jos de festival, în parcarea din spatele primăriei, unde am avut și surpriza de a plăti 1 leu (!) pentru 4-5 ore de parcare. Aparent așa era tariful dacă plecai după miezul nopții. Mi s-a părut super civilizat, deși abia în ultima zi cred că a descoperit lumea această opțiune, fiindcă atunci am căutat cel mai mult loc de parcare.
De la prieteni am auzit că au fost și linii speciale de autobuz și chiar oameni în stație care vindeau bilete în dimineața după festival, ca fiecare să poată ajunge unde trebuie repede și simplu (și fără să ia amendă).
Din ce-am citit, eforturile organizatorice au fost chiar mai mari decât s-a văzut din perspectiva noastră, a participanților, așa cum era și firesc. Continui să cred, și după această a doua ediție, că doar Clujul poate gădzui un eveniment atât de mare, datorită implicării tuturor factorilor de decizie. Bucureștiul n-ar fi nicicând în stare de asta, însă asta e altă poveste.
Conceptul pornit odată cu Untold 2015 a fost dezvoltat foarte bine în ediția a doua, fiindcă organizatorii au creat o poveste bine închegată despre ce înseamnă spiritul festivalului și care sunt principalele sale atribute. Mi-au plăcut elementele de branding și storytelling-ul care s-au folosit de etosul transilvănean pentru a creea atmosfera din cadrul festivalului. ”The world capital of night and magic” indeed!
Muzica
Pentru mine, acesta e motivul principal pentru care am revenit la Untold. Da, e frumoasă și atmosfera de festival, dar muzica e ce mă face să mă entuzismez ca o adolescentă care se îndrăgostește pentru prima dată. 🙂
Am venit pentru Faithless și Armin, care au avut și cele mai bune show-uri dintre toți. Faithless sunt într-o categorie a lor, așa cum au fost dintotdeauna. Muzica lor e specială, complexă, fascinantă! M-au trecut fiori când i-am ascultat și mă bucur că n-am ratat șansa de a fi acolo.
Armin e cum îl știu, o sursă incredibilă de energie, capabil să emane căldură sufletească prin toți porii. O demonstrează cu fiecare show și cred că l-am văzut de aproape 10 ori în total din 2008 încoace. A mixat 4 ore și, deși nu am rezistat până la final, am citit cu plăcere poveștile celor care au fost acolo la răsăritul soarelui. Mă consolez cu gândul că pe 17 septembrie mergem la Sofia, pentru Armin Only Embrace, de unde sigur nu plec până nu se stinge lumina.
M-au impresionat plăcut Kristian Nairn (better known as Hodor from Game of Thrones) și Dr. Kucho!, care au avut niște seturi vesele și pline de energie, pe care am dansat cu plăcere. Ei au mixat pe una dintre scenele din Parcul Central, unde s-au perindat o mulțime de artiști mișto. Practic, de fiecare dată când treceam pe acolo, se auzea muzică excelentă, iar oamenii care dansau în fața scenei erau nelipsiți, indiferent de oră.
Fotografie făcută de Dan Pandrea
Pe scena principală din Ursus Untold Arena au pus bine și Fedde le Grand și Lost Frequencies. Cel din urmă își arată în unele momente stângăcia de începător, însă a avut un set care m-a binedispus și prin care s-a diferențiat de ceilalți DJ.
Când spun ”ceilalți DJ”, mă refer la Tiesto, Hardwell, W&W sau Afrojack, care au avut seturi pe care le-aș numi generice. Big, predictable builds and drops. ”Make some noise”, ”Clap!”, ”Put your hands up” – aceleași îndemnuri la fiecare set. Plus că am auzit, în cele 4 nopți, de minim 3 ori, sample-uri din următoarele piese: ”How deep is your love” a lui Calvin Harris, ”I took a pill in Ibiza” a lui Mike Posner, “Don’t let me down” de la The Chainsmokers (auzită chiar și de 2-3 ori/seară) și ”One Dance” a lui Drake.
Nu mă cred expertă în muzica electronică, nici pe departe, însă, pentru mine nu au fost niște seturi suficient de creative sau care să mă facă să dansez. Poate e și de la faptul că am văzut zeci de show-uri și am devenit ”imună” la unii stimuli. În opinia mea, seturile DJ-ilor din cadrul festivalurilor sunt diferite de cum pun ei muzică când sunt singuri într-un show. Poate și asta a fost una dintre cauzele uniformității seturilor.
Îmi pare rău că nu l-am prins pe Tujamo, fiindcă a sunat foarte bine setul lui anul trecut, însă headliner-ii au intrat pe scenă atât de târiu, încât nu m-au ținut bateriile să stau până la final.
Mi-a plăcut însă ce am auzit pe scena Galaxy, din Sala Polivalentă, unde au venit ”bătrânei” precum Satoshi Tomiie, Sasha, Eats Everything sau Jamie Jones. Se simte experiența lor, iar mixurile chiar erau muncite acolo, pe loc, lucru care se simțea și se auzea.
Așa cum zicea și un participant în secțiunea de recenzii de pe pagina Untold, au fost destule scene între care să alegi dacă nu-ți plăcea un artist sau altul. Spre exemplu, am descoperit-o din întâmplare pe fantastica Akua Naru, care m-a surprins prin vigoarea și calitatea muzicii ei (având live band în spate și un cadru perfect în Parcul Central).
Fotografie făcută de Dan Pandrea
Mi-ar fi plăcut să mai prind câțiva artiști, dar când ești la festival trebuie să faci niște alegeri, așa că rămân cu niște ”restanțe” pe care să le recuperez în anii ce vor urma.
Lăsând la o parte părerea personală legată de o parte din muzică, am văzut că lumea s-a simțit bine și că s-a dansat cu spor, lucru care contează cel mai mult până la urmă. Mulți au numit Untold 2016 ”experiența vieții lor”, așa că sigur s-au creat niște amintiri frumoase acolo.
Oamenii
Au fost mulți. Mult mai mulți decât anul trecut, când ziua sold out a găzduit 55000 de oameni. Anul acesta au fost peste 300000 de participați la festival, cu un vârf de 80000 de oameni/zi. În a doua zi de festival, deja s-a anunțat că biletele pentru celelalte două zile erau epuizate.
Unii au venit pentru muzică, alții pentru atmosferă, unii pentru că au ratat prima ediție și alții fiindcă e un eveniment cool. Recunosc, uneori mi s-a părut că sunt prea mulți (Dan, guilty as charged), moment în care am realizat că poate nu mai am tot timpul energia de acum 4-5 ani.
Ca și anul trecut, la Untold 2016 am avut un moment în care m-am uitat la Cluj Arena plină de oameni și m-am mirat, încă o dată, că un festival atât de mare se întâmplă la noi! Acum câțiva ani nici n-aș fi visat la asta.
E drept, m-a îngrijorat să văd cam mulți minori care consumaseră prea mult alcool, însă sper că la anul va fi reglat cumva mai bine acest aspect. Sunt sigură că e o experiență fantastică să-ți vezi artiștii preferați la 15 ani, însă teribilismul specific vârstei se manifestă și el în astfel de contexte.
Până la urmă, Untold și-a atins scopul de a aduce oameni de toate felurile într-un loc pentru a se bucura de muzică și un vibe bun.
Îmi pare rău că n-am apucat să-i văd pe toți oamenii pe care aș fi vrut să-i salut, însă acum că zborurile spre Cluj au devenit mult mai accesibile, nu ne oprește nimic să nu revenim mai des (chiar și aeroportul se extinde cu ocazia asta).
Locurile
Clujul a fost aglomerat doar în primele două zile de Untold, când festivalul s-a suprapus cu programul locuitorilor, însă în weekend a fost lejer traficul.
Deși au fost simțitor mai multă lume anul acesta, cumva tot nu s-a simțit în oraș. Sunt convinsă că mulți clujeni au preferat să plece în perioada asta și apreciez gestul lor, fiindcă asta ne-a permis nouă să ne desfășurăm liniștiți.
Am apreciat, ca-ntotdeauna, curățenia impecabilă din oraș și opțiunile diverse de locuri de luat masa și stat la povești, chiar dacă nu prea am avut timp să explorăm cât ne-am fi dorit.
La o săptămână după festival, ecourile Untold încă se mai aud, așa că nu ne rămâne decât să așteptăm să vedem ce ne pregătesc organizatorii pentru 2017! Însă până atunci le doresc odihnă plăcută și îi aplaud pentru efortul de anul acesta. 😀
Am folosit în articol fotografii oficiale de la Untold 2016 și făcute de Dan Pandrea.
