Mi-am adunat din nou amintirile și cheful de scris pentru a vă mai aduce câte ceva din farmecul londonez pe care l-am trăit din plin în cele câteva zile petrecute în capitala Marii Britanii.

A doua zi ne-am planificat mai bine timpul și am reușit să vedem 4 obiective aproape în totalitate, mai mult alergând între ele decât mergând, în ciuda zvâcnirilor dureroase ale tălpilor noastre. Însă nimic nu ne-a oprit din a vizita ce ne doream.

Ziua 2

A doua zi a început dis de dimineață, în lunea sărbătorii bancherilor, motiv pentru care am aflat că Parlamentul era închis, așa că a trebuit să-l reprogramăm pentru următoarea zi. Pe partea cealaltă a străzii, însă, Westminster Abbey era deschisă, înfruntând o dimineață mohorâtă, așa cum face de sute de ani, din 960, când a fost fondată. Dacă exteriorul catedralei vi se pare impresionant, interiorul este de-a dreptul copleșitor. Dimensiunile clădirii sunt greu de cuprins cu privirea, din orice unghi te-ai afla. Ornamentele bogate și amestecul de stiluri te face să simți nevoia de a te da cu câțiva pași mai în spate, pentru a analiza mai bine detaliile.

La Westminster Abbey ne-am bucurat din nou de un ghid audio bine pus la punct, care ne-a ajutat să navigăm prin catedrala care a adăpostit, secole de-a rândul, evenimente istorice remarcabile, precum încoronarea lui William the Conqueror în 1066 sau a Reginei Elizabeta a II-a în 1953, dar și căsătoria Prințului William cu Kate Middleton. Catedrala este înțesată cu morminte și memoriale ale celor mai de seamă conducători ai Regatului, prinți, consilieri și mai mari ai acestui tărâm care pare de poveste. Detalii pline de simbolism acoperă mormintele fiecăruia, făcând din acest loc unul în care ai putea petrece luni, ba chiar ani, studiind fiecare colțișor.

Ordine regale, blazoane, statui cu chipuri expresive, morminte ornate somptuos, lespezi de piatră șlefuite de pașii milioanelor de oameni care au călcat pe urmele istoriei – toate fac ca acest loc să fie cel mai impresionant lăcaș de cult pe care l-am vizitat vreodată. Pentru mine, valoarea sa istorică o întrece pe cea religioasă, lucru pe care l-am resimțit mai ales când am ajuns în Poets’ Corner, acolo unde și-au odihnit sufletul câțiva dintre cei mai inspirați autori ai lumii: Dickens, Byron, Chaucer, Rudyard Kipling, Tennyson și alții.

În Westminster trebuie să te oprești câteva minute pentru a contempla trecerea timpului și urmele pe care le lăsăm prin viața noastră. E un loc aproape magic, ce te rupe din realitatea cotidiană și te transpune într-o altă dimensiune a lucrurilor.

Am văzut apoi Victoria and Albert Museum în fugă, fiindcă ne așteptam să găsim un muzeu micuț, însă ne-am convins, încă o dată, că londonezii știu să-și onoreze istoria regală cu fast. Nu am avut vreme să ne desfătăm privirea cu minunatele daruri primite de către celebra regină de prin toate colțurile lumii, cu impresionanta colecție de artă (picturile de Raphael din sa ”Cartoons” sunt uimitoare!), cu fiecare element desprins din cele mai frumoase povești despre regalitatea engleză. De aceea ne-am promis că vom reveni în acest loc plin de minuni, unde noul (precum aplicația pentru tablete ce cuprinde calendarul muzeului), utilul (magazinul muzeului vinde inclusiv ”little black dresses” și obiecte cu design specific britanic) și plăcutul se cuprind într-o îmbrățișare perfectă.

De acolo ne-am îndreptat cu pași la fel de repezi către Royal Albert Hall, unde am prins ultimul tur, ținut de un ghid entuziast și simpatic, care ne-a povestit tumultoasa istorie a acestei săli imense de spectacole. Cu cele 5200 de locuri ale sale (incluzând loja privată a Reginei, moștenită de familia regală de la Regina Victoria), Royal Albert Hall găzduiește mai mult de 350 de evenimente pe an, ceea ce înseamnă câte un spectacol în fiecare zi. De la concerte, operă, spectacole de circ, teatru sau meciuri de tenis, basket sau chiar sumo.

În holul ce înconjoară acest loc în care răsună încă acorduri ale pieselor celebre, ale ariilor elegante sau ale pieselor de teatru experimentale, se află expuse fotografii ale celor mai celebre figuri care au urcat pe scena din Royal Albert Hall. O singură româncă se află printre aceste vedete incontestabile, pe când acest cuvânt încă avea greutatea meritată: Angela Gheorghiu. Mai jos puteți privi un scurt interviu care dezvăluie și motivul pentru care ea merită un loc printre cele mai strălucitoare stele ale lumii:

Royal Albert Hall este un loc al exprimării libere, un loc în care eleganța londoneză și pasiunea pentru frumos strălucesc în fiecare seară. Îmi doresc cu pasiune să ajung măcar o dată la un spectacol aici, unde dragostea pentru exprimarea cel mai bine șlefuită a spiritului este cultivată prin eforturi continue. Gradul de deschidere și inovație al britanicilor, dovedit prin spectacolele create aici, este încă un motiv pentru care acest popor se înalță deasupra vremurilor tulburi pe care le trăim noi și pe care le-au trăit și alții.

În a doua zi petrecută la Londra am mai reușit să vizităm și British Museum, după care tânjeam de multă vreme. Modest pe dinafară, British Museum adăpostește comori adunate din întreaga lume și stă drept mărturie a măreției fostului Imperiu Brianic, care a deschis calea către civilizații necunoscute Occidentului. Statui, mumii, sarcofage, sculpturi grecești, aztece și romane, totemuri, porți asiriene și colecții de artă din Asia – toate și-au găsit locul în acest muzeu. Din nou înarmați cu un ghid audio cuprinzător, am pornit să explorâm expozițiile care se întind pe sute de metri pătrați.

Aici am văzut lumea toată cuprinsă într-un muzeu, prin unele dintre cele mai misterioase și exotice elemente ale sale. Ca o cutie plină e comori, British Museum îți dă ocazia să fii aproape de istoria civilizațiilor de pe tot globul: cea egipteană, cea sud-americană, cea asiatică, cea europeană. Eu am fost fascinată de toate elementele pe care le-am regăsit aici, fiindcă istoria lor este și istoria noastră. Să ai atât de aproape artefacte și elemente definitorii ale popoarelor despre care doar ai citit mi se pare un fapt extraordinar, iar Londra e norocasă să aibă acest muzeu în inima sa.

Tot ce pot spune despre el este că trebuie să-l vedeți, să-i acordați o zi întreagă, să-l observați pe îndelete, să-l cuprindeți în întreaga sa măreție. E un loc special, iar eu mi-am luat din Heathrow o bucătică din el, cartea ”A History of the World in 100 Objects”, scrisă de însuși directorul muzeului din ultimii 10 ani, Neil MacGregor.

Seara ne-am odihnit picioarele obosite și ne-am refăcut cu o cină specific englezească: fish & chips, friptură de vită și un hamburger delicios, acompaniate de un ”ale” londonez de culoarea chihlimbarului. Cine spune că mâncarea din Regatul Unic nu e gustoasă se înșală amarnic!

Toate acestea s-au întâmplat chiar pe Tower Hill, un loc notoriu în istoria britanică, despre care voi povesti în articolul următor…

To be continued…