Andra Zaharia

Va invit la spectacolul umbrelor! (concurs)

V-ați imaginat vreodată că, într-o lume a efectelor speciale, puteți trăi ceva cu adevărat special doar privind un joc al umbrelor?

Iată că acum avem și noi șansa de a experimenta pe viu emoțiile unui spectacol ce combină umbrele, lumina, dansul, spectacolul circului și chiar un concert.

Povestea unui act artistic neobișnuit

Tărâmul Umbrelor este un concept diferit de orice te-ai aștepta să vezi. Vom fi martorii unui amestec splendid de pantomimă, acrobație, comedie, muzica zilelor noastre și jocul fascinant al luminilor. Conceptul spectacolului de desfășoară ca o narațiune ce ne poartă în imaginația unei fetițe care trăiește aventuri pe care le putem trăi doar cu mintea. Întregul spectacol mizează pe puterea sugestiei, pe semnificațiile care se nasc în fiecare dintre noi, în funcție de experiențele acumulate.

Uneori, artiștii vor puncta dramatic prin ieșiri în fața ecranului alb pentru câteva momente coregrafice ce frizează limitele corpului iman. Abia aștept să văd cum simplitatea elementelor primordiale (corpul uman, auzul, văzul) se contopesc într-o reprezentație remarcabilă.

Și aflați că, în afară de ecrane și câteva elemente pe care dansatorii nu le pot obține din propriul corp, totul este mișcare, grație și precizie.

De la organizatorii evenimentului (Events) aflăm că:

În 2007, dansatorii Piolobolus Dance Theater au fost invitatii speciali ai premiilor Oscar si au uimit audiența cu omagiul lor adus unor filme celebre precum „Little Miss Sunshine” sau „The Devil Wears Prada”.

În același an, în plină expansiune creativă, Pilobolus a lansat o serie de proiecte coregrafice colective internaționale, cu artiști pluri-disciplinari, cum ar fi scriitorulul și ilustratorul Maurice Sendak, echipa de coregrafi israeliani Inbal Pinto și Avshalom Pollak, remarcabilul păpușar american Basil Twist, câștigătorul premiului Pulitzer, creatorul de benzi desenate Spiegelman Art, compozitorul si muzicianul american premiat cu Grammy Dan Zanes, trupa OK Go, Laboratorul de distributie robotica al MIT condus de profesorul Daniela Rus, coregraful japonez de butoh Takuya Muramatsu, jonglerul Michael Moschen, deținător al unui premiu MacArthur “Genius” și coregraful belgiano-marocan Sidi Larbi Cherkaoui.

Videoclipul interactiv “All is not lost” pe care Pilobolus l-a creat ca urmare a acestor colaborări, cu OK Go și Google, a fost nominalizat la Grammy Awards 2012. Compania a susținut spectacole în 64 de țări, în peste 200 de orașe, și are in palmares premii și distincții importante, precum Premiul Criticii din Berlin, Scotsman Award, Brandeis Award, un Emmy (Primetime Award) pentru realizări excepționale prin programe culturale, precum și premiul Samuel H. Scripps American Dance Festival Award pentru întreaga activitate.

Așadar, cum să nu vrei să vezi așa o minune?

Câștigă o invitație dublă la Shadowland!

Dacă vrei să trăiești pe viu emoția acestui spectacol, tot ce trebuie să faci este să-mi lași un comentariu la acest articol prin care să-mi spui de ce ai vrea să vezi Shadowland. Perioada concursului este 30 ianuarie (ora 1 pm) – 4 februarie (ora 11 am), iar câștigătorul/câștigătoarea va fi ales/aleasă prin tragere la sorți. Nu uita să lași o adresă de email validă la care să poți fi contactat în cazul în care vei câștiga invitația dublă la spectacol!

De unde poți cumpăra bilete pentru Shadowland

Biletele pentru Shadowland sunt disponibile la preţurile de 125 ron (sectoarele F,G,H,I si loje), 150 ron (sectoarele B,C,D,E), 175 ron (sector A, cu exceptia primelor 6 randuri) si VIP 200 ron (sector A, primele 6 randuri), în funcţie de distanţa faţă de scenă (schema salii pe eventim.ro). Biletele se pot cumpara online pe www.eventim.ro, sau prin reteaua Eventim (magazinele Germanos, Vodafone, Orange, Domo, librariile Humanitas, librariile Cărturești). Biletele pot fi achizitionate si in doua rate lunare, doar prin CardAvantaj, la sediul Eventim din str. Polonă nr. 15.

Acesta este un eveniment recomandat de Magic FM si sustinut de Prima TV. Parteneri media: Sapte Seri, Catavencii, Tvh, Tv City, Romania TV, Ziare.com, 220.ro, Port.ro, Comunicate de presa.ro, The Light Cinema, OOPS Media, Media Image, Worldclass.

LE: Felicitări Anke! Ai câștigat o invitație dublă la spectacol. Norocul a fost de partea ta. 🙂

Magia lui Macklemore

But this is one of the things that makes rap at its best so human. It doesn’t force you to pretend to be only one thing or another, to be a saint or sinner. It recognizes that you can be true to yourself and still have unexpected dimensions and opposing ideas. Having a devil on one shoulder and an angel on the other is the most common thing in the world. The real bullshit is when you act like you don’t have contradictions inside you, that you’re so dull and unimaginative that your mind never changes or wanders into strange, unexpected places.

Jay-Z, Decoded

Acest scurt fragment din cartea lui Jay Z (pe care vi-o recomand neapărat) ilustrează câte ceva din opinia mea despre Macklemore și modul în care m-a făcut să privesc din nou hip-hop-ul cu atenție. Povestea albumului său de debut, ”The Heist” este spusă în capitolele reprezentate de fiecare dintre piesele sale, care dezvăluie onest și profund dramele, revelațiile și bucuriile trăite de către artist.

Personal, eu consider acest album unul dintre cele mai bune din istoria hip-hop-ului, iar show-ul de la Grammy-urile de anul acesta confirmă că Macklemore este un artist extraordinar.

http://youtu.be/qwlNbLdP7fo

Versurile sale sunt simple, puternice și autentice, fiind imposibil să nu te identifici cu măcar una dintre stările pe care le transmit. Muzica sa este emoție, iar dezvăluirile pe care le face despre sine însuși denotă multă forță și asumarea faptului că este imperfect și supus greșelilor. Macklemore este de urmărit și cred că lupta sa împotriva stereotipurilor va aduce un suflu nou în mentalitatea generațiilor care vor crește cu muzica sa.

Biblioteca bloggerului roman

Pe la începutul anului, deci acum nu foarte multă vreme, domnul Chinezu a postat o provocare frumoasă, căreia îi dau curs acum, fiindcă am răgaz și lumea de afară e cu volumum la minim, sub pătura groasă de zăpadă.

În opinia mea, iarna ar trebui să fie un sezon dedicat lecturii. E drept, mi se întâmplă, mai des decât mi-aș dori, să cad în patima vreunui film sau serial, însă niciodată acțiunea de pe micul ecran nu-mi va stimula la fel de mult imaginația precum face o carte bună. Sunt bucuroasă că am început anul cu multe lecturi și bune și nu mă las până nu dovedesc măcar cele câteva zeci de cărți adunate în Kindle și-n bibliotecă anul trecut.

Oricât m-aș strădui, nu reușesc să-mi aduc aminte câte cărți am citit în 2013, însă cu siguranță au fost undeva peste 20. Aș fi vrut să fie mai multe, însă pentru mine 2013 a fost un an de recuperare, fizică și mentală, și tare bine mi-a prins. Acum sunt gata să dau iama în colecția mea de cărți, căreia nu voi termina niciodată să-i adaug noi elemente.

Top 10 cărţi citite de Andra

1. Portretul lui Dorian Gray – Oscar Wilde (autorul meu preferat)
2. Numele trandafirului – Umberto Eco
3. A cincea disciplină – Peter Senge
4. 1984 – George Orwell
5. Magicianul – John Fowles
6. Marile speranțe – Charles Dickens
7. Tess of the d’Urbervilles – Thomas Hardy
8. Earth XXI: Age of Innocence – Adrian Mihaltianu (un SF excelent, despre care am scris aici)
9. Teorii ale comunicării în masă – Melvin DeFleur
10. Decameronul – Giovanni Boccaccio

Dincolo de această prea mică listă, vă puteți bucura de 700 de cărți electronice gratuite și încă o listă de 500 de lucrări minunate, tot la prețul unui download gratis. Și dacă vă bate gândul să publicați chiar voi o lucrare, acum există și o platformă pentru asta.

Vă invit să împărtășiți și voi listele voastre, căci așa poate aflăm de câteva cărți noi, tocmai bune de studiat în zilele lungi de început de an.

Eu mă întorc la ceaiul meu cu petale de trandafir și fructe aromate și la încă una dintre cărțile autorului preferat, Oscar Wilde.

rosehip tea on old books via Shutterstock

PS: Acesta a fost un bun prilej să inaugurez o categorie nouă pe blog, lucru pe care nu-l făcusem de ceva vreme. Așa că aici veți putea găsi de acum lecturile mele și câteva dintre gândurile și observațiile pe care mi le-au prilejuit.

Cum sa conduci o companie fara manageri

Citind despre noul concept de management al unei companii am realizat că e destul de dificil să ne imginăm un scenariu în care companiile sunt conduse în lipsa unui sistem ierarhic bazat pe putere. Obișnuița adânc înrădăcinată a unui astfel de sistem face ca o schimbare de paradigmă să fie cel puțin complicată, însă deja apar companii care implementează ”holacracy” și au rezultate cel puțin interesante.

Eu mi-am început lucrul într-un mediu neconvențional, alături de un mentor de la care am învățat foarte multe, însă am realizat cât de importantă este pentru mine flexibilitatea abia atunci când m-am confruntat cu un sistem de organizare rigid și ineficient. Am descoperit atunci cât de mult poate scădea creativitatea și eficiența o cultură organizațională bazată pe teama de superiori. Și, din păcate, cam așa funcționează multe din companiile de la noi, dar și din afară.

Revenind la holacracy, să vedem despre ce vorba:

The term holacracy is derived from the term holarchy, coined by Arthur Koestler in his 1967 book The Ghost in the Machine. A holarchy is composed of holons (Greek: ὅλον, holon neuter form of ὅλος, holos “whole”) or units that are autonomous and self-reliant, but also dependent on the greater whole of which they are part. Thus a holarchy is a hierarchy of self-regulating holons that function both as autonomous wholes and as dependent parts.

Sursa: Wikipedia.

Cu alte cuvinte, holocracy este un sistem de organizarea a unei companii care nu are angajați (ci parteneri), care nu are manageri (și doar autoritate distribuită) și în care nu există niciun proprietar care să o controleze (ci doar investitori care lucrează împreună pentru un scop). Într-o astfel de organizație, toți partenerii iau parte în dezvoltarea organizației.

Acest concept are și o serie de principii care să funcționeze ca un ghid pentru acest proces de reinginerizare, care nu este niciodată facil, însă poate aduce rezultate uimitoare.

Modul de funcționare este simplu și se bazează pe 4 strategii fundamentale:
1. Autoritate distribuită
2. Eliminarea tensiunilor prin discutarea acestora
3. Întâlniri prin care se definesc rolurile fiecăruia în organizație, roluri care pot evolua în mod dinamic, în funcție de necesități. De asemenea, în aceste întâlniri de discută reguli clare și transparente, care se aplică pentru a obține un progres constant.
4. Întâlniri cu scop operațional și tactic, axate pe definirea pașilor ce trebuie urmați în continuare.

Sursa.

Inițial, conceptul de holacracy sună un pic abstract și greu de implementat, însă companii precum Zappos și Medium folosesc deja acest nou mod de a organiza compania și povestesc despre experiențele lor.

De ce funcționează conceptul

Primul gând pe care îl veți avea, instinctual, va fi acela de a respige holacracy ca mod de organizare fezabil, având în vedere mentalitatea înrădăcinată de a supuse prin forță care domină mai ales organizațiile mari. Veți crede că, în lipsa organizării stricte, într-o companie va domni haosul. Eu însă cred tocmai opusul.

Consider că orice persoană va fi mai motivată să-și facă bine treaba dacă îi este acordat un grad ridicat de autonomie și libertate de creație. Chiar și cele mai neînsemnate joburi pot da satisfacție celor care le execută dacă le este acordată libertatea de a le face cum doresc (puteți citi mai multe în cartea lui Dan Pink).

Mentalitatea multor manageri de acum este complet depășită:

“What if we don’t change at all … and something magical just happens?” via Shutterstock

Lucrând aproape de startup-urile din zona tehnologiei de la noi și observându-le pe cele din alte zone geografice, mă conving tot mai des de faptul că avem nevoie de o schimbare fundamentală în modul în care lucrăm, fiindcă acesta nu mai funcționează. Iar holacracy poate fi răspunsul la aceste nevoi și o nouă etapă în evoluția companiilor de pretutindeni. O organizație flexibilă va fi mai agilă și va avea performanțe mai bune, fiindcă angajații săi sunt mai motivați, mai creativi, iar probleme și tensiunile nu sunt măturate sub covor, ci discutate și rezolvate pe măsură de apar.

Voi ați lucra într-o companie care funcționează în acest mod?

PS: Puteți citi mai multe pe Holacracy.org.

Ce inseamna achizitia uberVU de catre HootSuite

Ieri seară am primit cu toții o veste foarte bună pentru companiile de tehnologie din România: uberVU, o soluție de analytics extrem de complexă, ce oferă soluții pentru companii de dimensiuni medii până la foarte mari, a fost achiziționată de HootSuite, platforma de social media management cu numărul cel mai mare de utilizatori din lume (in aprilie 2013 aveau 6 milioane, însă de atunci numărul sigur a crescut).

Desigur, cifra achiziției nu este publică, însă cu siguranță este cel mai mare exit al unei companii de origine românească din zona de tehnologie după vânzările realizate de Radu Georgescu (cu achiziția RAV de către Microsoft și Avangate de către fondul de investiții Francisco Partners – detalii aici și aici).

Compania canadiană HootSuite va integra astfel soluțiile inovative dezvoltate de uberVU pentru a oferi clienților informații cât mai utile cu privire la audiența lor și detaliile comportamentale ale acesteia. Iar acest lucru nu poate însemna decât un salt calitativ însemnat pentru HootSuite (platformă pe care o folosesc zilnic), fiindcă printre clienții uberVU se numără: NBC, Heinz, Fujitsu, SC Johnson, Getty Images, indiegogo, L’Occitane și mulți alții.

Odată cu această achiziție, HootSuite nu câștigă doar o echipă de ingineri extrem de competenți și o platformă extraordinară, ci își consolidează și segmentul de clienți corporate, care acoperă deja un procent de 75% din companiile Fortune 1000.

Un pic din istoricul uberVU

Fondat în 2008, uberVU a fost printre primele startups de tehnologie din România care au pătruns pe piața internațională. După ce au fost la Seedcamp (accelerator de startups), echipa a reușit să atragă finanțare de peste 1,5 milioane de euro, iar momentan are 50 de angajați în birourile din București, Londra și Boston.

“uberVU represents the next generation of analytics solutions, and brings with it a world class product team. This acquisition brings together uberVU’s best-in-class analytics with HootSuite’s social engagement solution, getting us one step closer to our vision of a simple, scalable, and secure platform for a rapidly evolving social media landscape.”

a declarat Ryan Holmes, CEO HootSuite. Anunțul oficial este disponibil aici.

Iată și perspectiva uberVU:

“By joining HootSuite we are realizing our vision to bring analytics to the front and center of the social business. This acquisition is a testament to the strength of our platform, and we are thrilled to be part of HootSuite’s exciting story.”

spune Mark Pascarella, CEO uberVU.

Interesant de citit este și articolul din TechCrunch.

Ca să răspund întrebării din titlu, achiziția uberVU reprezintă un moment important în evoluția sferei antreprenoriale din zona de tehnologie în România. Motivul este acela că e nevoie de cât mai multe astfel de povești de succes pentru a atrage mai mulți investitori (inclusiv din Silicon Valley) în România și în Europa de Est. Pentru antreprenori este o dovadă a faptului că, urmărind o strategie corectă și bine pusă la punct și dezvoltând un produs cu adevărat util și cerut de piață, orice companie poate ajunge să aibă succes, chiar dacă punctul de plecare este România, fapt ce nu mai reprezintă de multă vreme un dezavantaj.

Felicitări echipei uberVU și celor de la HootSuite și abia aștept să văd cum vor evolua împreună cele două produse.

Voi ați încercat vreuna dintre platforme până acum?

Zbor

Așa se numea episodul din Grey’s Anatomy care m-a emoționat cel mai tare din toată seria. Țin minte că am plâns, cum rareori mi se întâmplă, fiindcă mi se părea imposibil să supraviețuiești într-o asemenea situație. Am empatizat cu disperarea lor, dar odată terminat episodul, am revenit la realitate. Mi-am spus că așa ceva nu se poate întâmpla decât într-un scenariu de film. Mi-am spus că în viața reală există atâtea soluții și că nu e loc pentru întârzieri menite să sporească dramatismul unui scenariu.

Dar iată că ieri, când am citit vestea despre accidentul aviatic e la Cluj, mi-au revenit toate acele senzații și emoții. Doar că de data aceasta era real. Chiar se întâmpla. Un grup de medici extraordinari, care au salvat atâtea vieți, aveau ei nevoie să fie salvați. Să fie găsiți.

Înțeleg de ce au apărut atâtea reacții emoționale online și offline. E imposibil să nu fii afectat în vreun fel de această dramă, care cumulează câte puțin din neputința fiecăruia de a salva pe cineva care are nevoie. E greu să nu fii indignat când există atâtea soluții tehnice și tehnologice care pot duce la evitarea unei tragedii. E la fel de dificil să-ți menții capul limpede și să vezi ce și cum poți face ca astfel de accidente să nu se mai întâmple.

Un astfel de moment tragic expune vulnerabilitățile unui sistem, fie el instituțional, informațional sau de altă natură. Percepem în acele momente că sentimentul de siguranță de care ne înconjurăm este, deseori, unul artificial și că trebuie să fim înzestrați cu capacitatea de a face față circumstanțelor neașteptate.

Capacitatea de a putea zbura din nou după ce am căzut este ce ne definește ca oameni.

Common buzzard taking flight via Shutterstock