Concediul in care aproape n-am plecat

Mâine dimineață, la ore dureros de matinale, plec într-o vacanță pe care aproape am ratat-o. Se pare însă că mi-am dorit-o atât de mult, încât universul a făcut cumva încât să ajung în minunata Grecie, pe insula ce a dat internetului câteva dintre cele mai frumoase fotografii pe care le-am văzut vreodată: Lefkada.

shutterstock_124210621
Beautiful summer white Porto Katsiki beach on Ionian Sea via Shutterstock

Plec alături de prieteni buni (printre care Corina, Claudia, Carmen, Alex și Andrei) într-un roadtrip frumos către plaje însorite și zile cu liniște.

E pentru prima dată când nu m-am pregătit deloc pentru călătoria asta, în sensul că, în afară de câteva articole și multe poze, n-am apucat să citesc mai mult, să facem un program sau orice altceva. Dar mă bazez că suntem toți isteți și vom găsi cele mai frumoase locuri.

shutterstock_181613501
The waterfall of Nidri in Lefkas island Greece via Shutterstock

Abia aștept să-mi trag sufletul un pic, să-mi adun ideile și să revin cu povești frumoase, din Grecia și nu doar de acolo.

shutterstock_173914124
Beautiful summer Lefkada coast (Greece, Ionian Sea) view from up via Shutterstock

Concediul în care aproape n-am plecat trebuie să fie cel mai frumos de până acum. Eu așa mi-am propus.

CaziNOU in august

De dimineață am trecut pe lângă o frumoasă clădire veche din București, ale cărei povești aș fi vrut să le aflu. Norocul ei este că se afla deja în curs de reabilitare, păstrându-și fațada și stilul arhitectural ce ne reamintesc, la intervale regulate, de trecutul capitalei.

Oamenii vin și trec, își trăiesc iubirile, tristețile și bucuriile sub acoperișuri familiare sau străine, însă casele noastre rămân în urmă, pentru a adăposti alte suflete. Într-un oraș sufocat de blocuri anoste, orice casă veche păstrează crâmpeie din personalitatea marelui oraș. De aceea mă întristez mereu când văd în paragină case boierești ce odinioară răsăreau semețe la colț de stradă.

Acest lucru nu se întâmplă, din păcate, doar în București, ci peste tot în țară. Spre exemplu, pe litoralul românesc zac abandonate zeci de hoteluri, care nu doar că fac un deserviciu estetic, însă care au și păgubit economic zona.

1024px-Cazinoul_din_Constanta_la_rasarit_HDR

Poate unul dintre cele mai cunoscute cazuri de acest fel este Cazinoul din Constanța, construit în 1909, și devenit, peste ani, una dintre clădirile emblematice ale orașului. Astăzi,din păcate, Cazinoul este puternic degradat, însă un grup de tineri ambițioși au decis că nu vor să privească pasivi cum această frumoasă construcție ajunge definitiv în paragină. Așa că au pus la cale o campanie de crowdfunding prin care vor să redea publicului plăcerea de a explora Cazinoul pentru 10 zile.

Mai sunt 2 zile în care poți contribui și tu la campanie, ajutând un proiect frumos să demonstreze că emblematicul Cazino mai merită o șansă. Poate astfel vor atrage și atenția celor care ar putea face mai multe în acest sens.

“A Networking Book” sau de ce e util sa inveti cum sa relationezi cu altii

În weekend am avut ocazia să parcurg o carte specială pentru mine, fiindcă am onoarea de a-l cunoaște pe autorul ei. Este vorba despre “A Networking Book” scrisă de Paul Renaud, Executive Coach și om extraordinar pe care l-am cunoscut grație jobului pe care îl am (și) la TechHub Bucharest.

Paul Renaud este unul dintre acei oameni pe fața cărora se citește bunătatea, care mereu se comportă impecabil și care muncește sârguincios pentru a face cinste profesiei sale. Tot datorită jobului, am avut ocazia să asist la unul dintre workshop-urile ținute de Paul cu privire la tehnici de networking, din care am rămas cu o serie de gânduri foarte utile, la care apelez de fiecare dată când sunt într-un context nou.

Vestea bună este că toate aceste sfaturi pe care Paul le oferă în timpul training-urilor și workshop-urilor sale sunt acum cuprinse în cartea sa recent lansată, pe care o poți citi într-un weekend și care te va îmbogăți cu povești memorabile și lecții utile pentru orice circumstanță socială în care te vei afla.

Paul Renaud - A Networking Book

Paul Renaud – A Networking Book

Fiind mai mult introvertită decât extrovertită de felul meu, am găsit multe trucuri utile în cartea lui Paul care mă pot ajuta să transform un context în care mă simt stingheră într-unul productiv. Deși am urmat o facultate de comunicare, mi se întâmplă și acum să am uneori dificultăți în a relaționa cu oameni noi. Însă odată spartă gheața, întotdeauna găsesc puncte în comun și oportunități de a învăța, de a ajuta sau de a face legături între oameni. Acel prim pas, însă, este dificil, iar sfaturile lui Paul sunt de mare folos în astfel de situații.

Am apreciat în mod deosebit abordarea lui Paul în privința networking-ului, care deseori este considerat o practică specifică americanilor cu tente agresive. Veți citi și voi că nu trebuie să fie astfel, că networking-ul autentic are ca puncte cheie grija față de celălalt și dorința altruistă de a ajuta. Capacitatea de a stabili și dezvolta relații cu ceilalți este unul dintre cele mai puternice atuuri pe care le poate avea cineva, eu însămi văzând numeroase exemple în care inteligența emoțională a jucat un rol important.

Așa cum mi s-a întâmplat și mie uneori, în carte veți citi despre situații reale în care networking-ul a adus rezultate neașteptate și spectaculoase. Analizându-mi propriul parcurs profesional, pot spune că networking-ul a jucat un rol esențial în viața mea, contribuind inclusiv la obținerea jobului pe care îl am acum. Nu am făcut acest lucru în mod conștient până acum și cred că pot îmbunătăți multe aspecte ale relațiilor mele profesionale, după cum am aflat în urma lecturii de weekend.

Și alții, nu doar eu, vă pot spune că nu e nimic complicat în a face networking, iar Paul este unul dintre oamenii de referință de la noi care vă poate îndruma pe această cale.

Dacă aveți răgaz, aștept cu drag poveștile voastre legate de networking și opiniile voastre dacă veți citi ”A Networking Book”.

Cum a fost Chicane la Arenele Romane

Show-uri precum cel al lui Chicane de sâmbătă noaptea de la Arenele Romane mă fac să mă îndrăgostesc, iar și iar, de muzica trance și de capacitatea sa de a mă face să plutesc.

Pe DJ-ul britanic l-am mai văzut în 2012, la The Mission Dance Weekend, alături de trupa sa, însă talentul său muzical a fost pus în valoare mult mai bine în DJ setul de sâmbătă, unde am avut parte de câteva ore de muzică electronică de cea mai bună calitate.

După ce ne-au introdus în atmosferă românii Snatt & Vix cu un set de warm-up reușit, l-am primit cu mult entuziasm pe protagonistul serii!

Chicane a avut un set echilibrat, coerent, bine legat, alcătuit din piese alese după gusturile sale rafinate în zeci de ani de producție de muzică electronică. DJ-ul britanic trimitea deja demo-uri pe când avea 12 ani, iar acum, la 43, este la fel de entuziast și plin de energie ca la 20.

Chicane ne-a rasfățat cu piese melodice și remix-uri energice, care au răsunat sub cerul înstelat de iulie. Setul său plin de culoare a fost profund marcat de personalitatea distinctă a muzicii pe care Chicane o produce. I-aș recunoaște stilul dintr-o mie, fiindcă doar el știe să creeze acea ambianță armonioasă, în care te poți relaxa în totalitate pentru a te bucura de muzica sa.

I-aș fi dorit un public mai numeros lui Chicane, așa cum simțeam eu că merită, însă, din păcate, comunitatea de trance din România este încă mică, fiindcă gusturile publicului general se hrănesc mai degrabă cu producții a căror durată de viată nu trece de o vară. Euforia și starea de beatitudine din piesele DJ-ului britanic rezistă însă peste ani, iar eu ascult cu plăcere imensă de fiecare dată ”Saltwater”, care a fost lansat în 1999 (!).

Vă las cu una dintre piesele mele preferate din repertoriul lui Chicane, care îi aduce împreună pe alți doi artiști dragi mie, Ferry Corsten și talentatul Christian Burns.

Anatomia unei petreceri reusite

Port pe piele urmele soarelui de sâmbătă, care ne-a răsfățat cu raze din belșug și un cer senin cu nori ce s-au plimbat agale deasupra noastră. Sub ei, noi încălecam undele stârnite de alte bărci într-o ambarcațiune specială pentru wakeboarding, cârmuită de un om al apelor, cu tatuaje ce mărturiseau pasiunea sa.

E încântător ce se poate întâmpla atât de aproape de București în primul weekend cu soare după atâtea săptămâni ploioase, când pui laolaltă un loc frumos, oameni interesanți, activități ieșite din comun, muzică bună și o bere rece, cu gust intens de tequila.

La Desperados Wild Wake am simțit cu adevărat că e vară și am avut ocazia să-i văd în acțiune pe rider-ii care au îmblânzit puterea apei pentru a face spectacol.

Curajoșii Bogdan Dăscălescu, Mariciu și Alex Negrea s-au încumetat să încerce wakeboarding, un sport ce combină ski-ul pe apă cu snowboarding și surf. Le-am aplaudat reușitele și i-am încurajat în toate încercările lor, fiindcă este un sport cu adevărat dificil, însă spectaculos!

Rider-ii profesioniști de wakeboarding s-au întrecut pe ei înșiși în momente care ne-au uimit pe toți, alături de specialiștii în flyboarding, care par că au în sânge ADN-ul lui Poseidon.

Eu și restul norocoșilor ce au participat la Desperados Wild Wake ne-am simțit excelent la petrecerea de pe malul lacului Snagov, având acces la o mulțime de surprize, precum tatuaje cu tematică Desperados, coafuri ”wild” făcute de un stilit, accesorii în ton cu spiritul rebel al petrecăreților sau personalizări de haine făcute de un designer specializat în pictură pe articole vestimentare.

Desperados mood_2

După o plimbare cu vaporul pe lac, atmosfera s-a încins la mal pe beat-urile unor mix-uri extrem de reușite, care au acompaniat fiecare toast cu sticle reci de Desperados. A fost una dintre cele mai reușite petreceri la care am fost vreodată și cu siguranță e nr. 1 de vara aceasta. Și mai avem încă 2 luni de soare și căldură, în care se pot întâmpla multe.

Mesajul meu către voi e acesta: e extraordinar sentimentul de libertate pe care îl descoperi când încerci experiențe noi, când iei contactul cu oameni a căror pasiune este complet diferă de ceea ce știi, când toate lucrurile bune se adună pentru a genera contextul perfect pentru crearea de clipe memorabile. Nu ratați nicio oportunitate de a trăi o experiență unică. Desperados Wild Wake a fost intens! Oare ce va urma?

Diana – blandete si tragedie

De multă vreme nu mai văzusem niciun film, prinsă fiind între joaca cu un pisoi mic și energic, revederea unui serial preferat și cele 2 cărți începute și neterminate. Tânjeam în secret după un film pe sufletul meu, cu detalii atent alăturate, cu subtilități care să-mi dea de gândit și cu personaje frumos construite.

Am ales așadar ”Diana”, din 2013, care a adus pe marele ecran o iubire multă vreme nedescoperită, trăită cu pasiune și durere deopotrivă, cea dintre Diana și chirurgul cardiac de origine pakistaneză Hasnat Khan.

Filmul m-a surprins plăcut prin autenticitatea poveștii redate, construită prin personaje frumos conturate, decoruri convingătoare și dialoguri aduse aproape de realitate. Naomi Watts reușește cu succes să o întruchipeze pe una dintre cele mai delicate și umane membre ale regalității englezești, ale cărei drame interioare și lupte exterioare au consumat-o în ultimii 2 ani de viață.

Diana a trecut, în perioada surprinsă de peliculă, printr-o mulțime de schimbări care au făcut-o să trăiască iar și iar durerea izolării, sentimentul de a fi respinsă de propia familie, de familia în care s-a căsătorit și apoi chiar de iubirea pe care nu a putut-o trăi din cauza presiunii mass-media și a statutului său. Prințesa Inimilor, îndrăgostită de un doctor al inimilor, o poveste care s-a sfârșit tragic și prea curând.

Acesta e un film de văzut și de simțit, o peliculă în care veți găsi gesturi mici și expresive, cuvinte rostite cu patos și gânduri neverbalizate, însă la fel de însemnate. Acesta e un film care vă va face să vă gândiți că Diana, dacă ar mai fi trăit, ar fi continuat să răspândească binele prin zâmbetul său ce amesteca bucurie sinceră și tristețe și prin umanitatea sa asumată.