Cum sa incepi un obicei nou de #ZiuaFericirii

Astăzi, 20 martie, e Ziua Mondială a Fericirii, prilej de bucurii mai mici sau mai mari, dar care, adunate, ne aduc acea stare de liniște sau exaltare care am dori să nu se sfârșeacă niciodată.

În ultimii 2 ani am lucrat intens cu mine însămi, pentru a găsi echilibrul de care aveam nevoie și continui să fac asta în fiecare zi. Am învățat să mă cunosc mai bine, să-mi ascult corpul, să limitez influențele exterioare și să iau decizii mai bine gândite și mai puțin grăbite. Pe scurt, am găsit câteva elemente din ”rețeta fericirii” și încerc să adaug noi ingrediente ori de câte ori am ocazia.

Din experiența mea, am văzut că o serie de obiceiuri contribuie la o stare de bine, citeste mai departe →

Despre mancatul sanatos, perceptie versus realitate

Dacă cineva m-ar fi întrebat acum jumătate de an care e stilul meu de viață, aș fi spus, fără să mă gândesc de două ori, că nu apuc să fac prea multă mișcare, dar că mănânc sănătos! Eram absolut convinsă că nu fac greșeli majore în ce privește alimentația: nu beam deloc sucuri de niciun fel, nu mâncam fast-food decât de 2-3 ori pe an, nu mâncam pâine decât foarte rar, dulciurile apăreau și ele doar ocazional în peisaj și, în general, mă țineam departe de obiceiuri proaste (asocieri nepotrivite de alimente, cafea, tutun etc.).

Știți cum e: cu toții (credem) că știm ce înseamnă principiile unei vieți sănătoase, dar practica e problematică. Cu toate acestea, aveam probleme de greutate și nu-mi dădeam seama de ce nu reușesc să slăbesc.

Am înțeles abia acum, după 6 luni de mers constant la sală și după schimbări reale pe plan alimentar, că percepția pe care o aveam despre stilul meu de viață citeste mai departe →

Aferim! La vremuri noi, obiceiuri vechi

Puține povești spuse în cinematografia românească sunt atât de autentice precum scenariul filmului ”Aferim!”, pe care l-am văzut ieri seară.

E mare lucru să-i aduci pe oamenii de azi aproape de românii de acum 200 de ani, cu bune și cu rele. ”Aferim!” a reușit, prin scenariu, documentare asiduă și jocul convingător al actorilor, să aducă în actualitate teme din realitatea istorică a începutului de secol 19.

În film veți regăsi esența spiritului românesc, care a răzbătut, aproape nealterat, până astăzi. De-a lungul călătoriei plină de tâlc a zapciului și a fiului său pentru a-l găsi pe robul fugit de la boier am identificat teme care își mențin relevanța și acum: citeste mai departe →

Ce as fi vrut sa invat la facultate (si poti invata la PR Forum 2015)

Eu sunt unul dintre acei oameni cărora chiar le-a plăcut facultatea pe care au ales-o. Dincolo de anumite cursuri care n-au fost la înălțimea așteptărilor, am avut parte de profesori buni, pregătiți și implicați. Am plecat din facultate cu bază bună în privința relațiilor publice și cu un fel de a privi și de a face lucrurile care m-a ajutat în proiectele pe care le-am gestionat.

Un lucru, însă, mi-ar fi plăcut să existe în programă: un curs de business. E de la sine înțeles că nu poți studia în profunzime relațiile publice și mediul de afaceri în același timp și e drept că am citit destule cărți de business în perioada facultății, dar mi-aș fi dorit să înțeleg mai bine anumite detalii din această zonă sub îndrumarea unui profesor cu experiență.

De aceea, după facultate, am urmărit tot timpul să înțeleg cât mai bine cum funcționează citeste mai departe →

Cum ajungi sa ai un articol despre compania ta in TechCrunch

Ieri, la TechHub Bucharest, am avut ocazia să-l întâlnesc pe Jonathan Shieber, Senior Editor TechCrunch US & Crunchbase, în cadrul unui workshop organizat pentru startup-urile interesate de sfaturi concrete despre cum să ajungi să ai expunere pe canalele online importante din afară.

Această întâlnire a fost parte din The Sneak Peek workshops organizate de către Rat Labs, iar sfaturile oferite de către Jonathan au fost extrem de valoroase. Pentru a vă fi și vouă de ajutor, am sintetizat mai jos câteva dintre ele. citeste mai departe →

LiBEARty – rezervatia de ursi de la Zarnesti

Poate l-ați văzut și voi pe Max, ursul care era plimbat adesea pe lângă Castelul Peleș din Sinaia. Un urs mare, brun, la care lumea se uita cu teamă sau pe care îl priveau toți cu multă curiozitate. Unii dintre voi poate ați făcut și poze cu el, contra unei sume modice, sau poate i-ați văzut pe alții făcând asta.

Ce nu știți este că Max era un urs chinuit. Individul care-l ținea acolo îi dădea somnifere și alcool, ca să nu fie agresiv, așa cum un urs de talia sa este, în mod obișnuit, pentru a-și proteja teritoriul. Lui Max i-au scos și o parte din dinți, ca să nu-i muște pe turiști și l-au orbit, în același scop.

Povestea ursului Max este una care-ți rupe inima, însă vestea bună este că citeste mai departe →