Experiența de a fi observator independent la alegerile de duminică, 11 decembrie, va intra în istoria personală drept una dintre cele mai valoroase din viața mea. Pe cât de teamă mi-a fost de necunoscut, pe atât de tare mă bucur acum că am mers până la capăt.

Cum a început

Spre finalul verii, când Cătălin Teniță a anunțat că au pornit înscrierile pentru FiecareVot, mi-am adăugat și eu numele pe lista de voluntari. Am făcut-o pentru că voiam să fac ceva mai mult de data aceasta, fiindcă, pentru mine, Colectiv e încă o rană deschisă (iar pentru mulți acest lucru nu se întâmplă la figurat). Nu știam ce impact ar putea avea acest proiect, însă în sfârșit era o modalitate de a mă implica direct, alături de oameni organizați.

Cătălin e unul dintre oamenii pe care îi admir cel mai mult din mediul online de la noi, fiindcă nu s-a abătut niciodată de la principiile lui și fiindcă a reușit să adune în jurul său un grup puși pe treabă. Așa am știut că acest proiect va fi tratat cu toată seriozitatea necesară și chiar așa a fost.

Mi-a luat 1 minut să mă înscriu, fără să am nicio așteptare legată de ce va urma. De atunci, zilele au trecut de-a valma. Câteva luni mai târziu, iată-mă încercând să cuprind esența unei zile extrem de lungi, care a început la 4 dimineața și s-a terminat aproape de 3:00 a doua zi.

Pregătirea

Momentul în care am început să am emoții a fost când am semnat declarația pe proprie răspundere pentru a primi acreditarea ca observator independent (de la Biroul Electoral Central).

Al doilea prag psihologic depăsșit a fost când am mers la training-ul organizat la Facultatea de Litere. Nu mai fusesem de 5 ani acolo și m-au cuprins emoțiile. Facultatea de Litere e un loc plin de simboluri pentru mine, fiindcă acolo am avut norocul de-a învăța de la profesori transformatori și de a-mi consolida principiile. Am realizat, atunci și acolo, că nu voi renunța niciodată la doza de idealism care mă caracterizează.

Partea bună e că anii au adus și-un pic de pragmatism în peisaj. În acea seară mi-am luat energie de la cei peste 100 de oameni ca noi (cei din bula noastră) care au fost acolo, știind că sunt în total peste 1000 alții care investesc timpul și resursele lor în a se implica în a observa alegerile.

După un training bine pus la punct, am început să primim materialele necesare pentru a ne pregăti de a fi niște observatori cât mai competenți. Cu fiecare pagină citită, mi-am dat seama cât de multe contează să înțelegi cu adevărat procesul de vot.

Fără pic de ipocrizie, recunosc că niciodată nu mi-a păsat de alegerile parlamentare ca anul acesta. Poate e ”de vină” și maturizarea, poate că în sfârșit aveam un guvern pe care am fi vrut să-l lăsăm să-și facă treaba. Orice a fost, m-a făcut să-mi adun energia și atenția pentru a învăța o mulțime de reguli și detalii pe care trebuia să le urmărim în duminica dedicată votului.

Aici aș vrea să le mulțumesc echipei FiecareVot și a omenilor de la Expert Forum, Funky Citizens, Code for Romania și a tuturor celor care au muncit astfel încât noi, cei 1000+ de observatori acreditați, să avem tot ce ne trebuie pe durata alegerilor.

Ziua alegerilor

Alături de Pyuric, curajoasa mea colegă mea de echipă, am pornit spre prima secție, undeva în Militari. Noi am fost o echipă mobilă, iar asta înseamnă că ne-am plimbat prin mai multe secții pentru a observa procesul de vot. Alternativa era să fim observatori individuali, staționari, la o singură secție. Am ales să mergem pe principiul the more, the merrier, mai ales că ne-a prins bine să ne încurajăm una pe alta.

”Înarmate” cu aplicația MonitorizareVot, cu formulare necesare, sadnvișuri și apă, ne-am prezentat în fața școlii în care se afla secția. Am fost primite fără nicio problemă și am asistat la deschiderea secției, notându-ne cu aviditate fiecare detaliu. Spre deosebire de alți observatori, noi am avut norocul să fim bine primite peste tot.

Desigur, tot am primit întrebări precum ”De la ce partid sunteți?” sau ”Cât primiți pentru ce faceți azi?”. Inevitabil, au urmat priviri mirate după ce răspundeam că suntem observatori independenți și că facem acest lucru fără vreo recompensă materială. Una dintre doamnele mai guralive dintr-o comisie a rămas neîncrezătoare în răspunsurile noastre până la final, dar nu într-un mod răutăcios. Părea pur și simplu surprinsă.

Rolul nostru în ziua votului a fost să observăm cum se desfășoară votul, dacă se respectă procedurile și legea, urmând să facem sesizări, verbale sau în scris, dacă vedem vreo abatere.

După o deschidere de secție un pic agitată, însă corectă, am plecat spre următoarea secție. Lucrurile păreau în regulă acolo. Emoțiile se mai domoliseră și ele, așa că am pășit cu mai mult curaj în următoarea sală de clasă.

Am avut de acoperit în total 8 secții de vot de la două școli din Giulești, cărora li s-a adăugat secția din Militari, la care fusesem de dimineață. Am stat în fiecare în jur de 1h – 1h 30 minute, pentru a observa detaliile și a le raporta prin aplicație către echipa FiecareVot și ONG-urile care aveau capacitatea de înainta sesizări către instituțiile responsabile de buna desfășurare a votului.

Judecând după poveștile altor observatori, precum Oltea, noi am avut noroc peste tot pe unde am fost. Președinții de secții, cărora trebuia să ne prezentăm, ne-au primit fără a contesta prezența noastră acolo. Unii dintre ei chiar au discutat deschis cu noi, povestindu-ne despre experiențe din anii trecuți sau explicându-ne procedurile (lucru ce a demonstrat că știau ce fac).

Cei mai mulți dintre ei erau oameni pregătiți, care mai aveau o serie de experiențe similare de la alte alegeri. Am fost surprinsă să văd cât de mulți alegători cunoșteau unii președinți de secție, nu doar din vedere, ci pe nume. Aici mă refer mai ales la categoria de vârstă de peste 50 de ani, oameni care stau de mult timp în același cartier.

Din 9 secții, doar 2 aveau ca președinte bărbați. De asemenea, tot femeile predominau și în componența comisiilor (formate din membri ai partidelor politice).

Nu am avut de raportat nicio problemă reală, în afara de faptul că urna mobilă era deseori nepregătită, fiindcă nu făcuse cerere nimeni pentru ea la secția respectivă. Lucrurile s-au petrecut fără incidente și fără tentative de fraudare a votului.

Sunt convinsă că la acest lucru a contribuit și mediul urban și faptul că eram în București, Din experiențele împărtășite de alți observatori din mediul rural am văzut că acolo au fost numeroase probleme, oamenii nefiind obișnuiți cu ”musafiri”.

Media de vârstă a alegătorilor a fost undeva de peste 50 de ani și am văzut foarte puțini tineri care au venit să voteze. În schimb, au fost mulți bătrâni, unii care abia se puteau deplasa sau care aveau probleme de vedere.

Dacă nu aș fi fost acolo, poate mi-ar fi fost ușor să-i judec pentru alegerea pe care putem presupune că au făcut-o, însă acum nu pot. Uneori și noi avem dificultăți de a percepe realitatea din jurul nostru în mod corect (just look at out Internet bubble), așa că nu îi blamez că fac mereu aceeași alegere, chiar dacă nouă ni se pare greșită. Măcar ei înțeleg importanța acțiunii de a vota și au respectat-o prezentându-se duminică la urne.

Am văzut alegători din toate păturile sociale, unii mai blazați, alții cu mai multă speranță în glas. Am văzut oameni responsabili în comisii, care au tratat cu respect și răbdare fiecare alegător sosit la vot. Nu le pot reproșa nimic, chiar dacă unii făceau parte din partide pentru care am orice, numai considerație nu.

Nu am surprins pe nimeni făcând campanie electorală, ba chiar am observat un pic de spirit de echipă în etapa de numărare a voturilor, care e de departe cea mai solicitantă parte a zilei.

Numărarea voturilor

După ce încărcasem în aplicație rapoartele pentru toate secțiile vizitate și după ce stătusem prea multe ore pe scaune incomode, eram pregătite de partea cea mai intensă a procesului de vot: numărătoarea.

S-au închis ușile și a început procedura, care trebuie să respecte o serie de pași foarte clari. Preșendintele secției în care am încheiat ziua era un domn extrem de corect, care a coordonat procesul foarte bine și a respectat întocmai noul mod de numărare a voturilor. Pentru prima dată, numărătoarea a fost filmată cu o tabletă din sistemul SIMPV, cel folosit în timpul zilei pentru a scana buletinele alegătorilor.

Numărul de voturi și buletine de vot nefolosite au corespuns din prima cu numărul de buletine de vot primite de către secție, însă era clar că toată lumea făcea un efort deosebit să reziste. Oboseala celor 15 ore de muncă deja acumulate începuse să se simtă, însă președintele a menținut atmosfera în ordine perfectă, având încă energia necesară de a mai face câte o glumă și de a fura câteva zâmbete colegilor de echipă.

Totul s-a încheiat cu bine, iar noi am plecat spre casă la ora 1:30.

Observațiile observatorului

Pentru mine, toată această experiență a fost un test de maturitate, un pas mare de tot făcut în afara zonei de confort.

Am interacționat cu zeci de oameni noi și am văzut de aproape cum arată România care votează. Am învățat mult mai bine ce presupune procesul de vot și ce se întâmplă ”în culise”. Am văzut cât de mult contează calitatea umană a președinților de secție, care poate avea impact pozitiv sau negativ și asupra conduitei persoanelor din comisie. Am înțeles cât de mult te ajută o astfel de experiență să-ți cultivi spiritul civic și să treci de la a scrie postări pe Facebook la fapte.

Sigur că rezultatul alegerilor mă întristează până în adâncul sufletului. A trecut doar un an de când protestam la Universitate, cu ochii în lacrimi pentru victimele Colectiv. Lacrimile de acum sunt amestecate: mă doare durerea și dezamăgirea pe care probabil o simt, dar îmi dau speranță sutele de oameni care au ales ca anul acesta să nu mai stea pe margine și să se implice.

Mă înclin în fața celor care au investit resursele lor de timp, energie și know-how în a face ca FiecareVot să devină o realitate. Sunt oameni care au stat în secții până la 5 dimineața, făcând contestații și zbătându-se ca legea să fie respectată. Să știți că n-a fost ușor, dar cu siguranță a meritat.

Cred eu că lupta pentru echilibru, respect, corectitudine, legalitate și alte valori care ne unesc nu se va termina niciodată. Iar această experiență mi-a dovedit că mulți dintre noi suntem pregătiți să facem parte din ea și să trecem la acțiune. Va fi de durată, însă poate scurtăm timpul de aplicare dacă punem toți umărul în mod constructiv, fără a polariza și mai mult o societate care e deja dezbinată de atâta vreme.

Cred că, în bula noastră, am avut de multe ori senzația că suntem prea puțini ca să contăm în the big picture. Ei bine, de data asta am văzut că putem face ceva de impact, însă pentru asta trebuie să lucrăm unii cu alții. Faptul că ne-am văzut la față ne-a dat energie, iar acum ne motivează să continuăm.

Mi-a plăcut mult sloganul FiecareVot, așa că am ales să-l păstrez ca un îndemn, pe final de articol:

Nu mai ești singur.
Suntem împreună, pentru binele tuturor.

PS: Dacă vrei să te implici, caută pe Facebook grupul Geeks for Democracy și hai să continuăm ce-am început anul acesta. Avem o mulțime de lucruri de făcut împreună!

Sursa foto: Don’t wait. Badge with megaphone icon. Flat vector illustration on white background. via Shutterstock.