Probabil l-ați văzut pe puștiul acesta zilele trecute undeva prin social media și sigur v-a rămas în minte. Dacă nu, trebuie neapărat să priviți clipul.

Ce descrie Logan LaPlante nu este doar un mod revoluționar de a privi educația, ci orice domeniu. În lumina celei mai recente cărți citite (Drive – the Surprising truth about what motivates us), am realizat, încă o dată, că motivația generației tinere de a studia, lucra sau face orice proiect este una profund ancorată în nevoile și dorințele personale.

Poate unii dintre voi nu cred în posibilitatea unui mod de a învăța în afara sistemului, în baza unei mentalități care spune că trebuie să studiezi ce te interesează cel mai mult. Acum, mai mult ca oricând, e posibil să înveți tot ce ți-ai dorit sau nici măcar n-ai știut că-ți dorești vreodată.

Așa cum citeam și în cartea lui Dan Pink, cele mai bune rezultate pe care le obțin oamenii în orice proiect au la bază delectarea intrinsecă pe care le-o oferă acea activitate. Știi cum e să citești o carte care îți place atât de mult încât nu o poți lăsa din mână? Știi cum e să începi să lucrezi la un proiect și să nu simți cum trec orele? Acelea sunt lucrurile la care am munci aproape fără bani, din pura satisfacție pe care ne-o oferă. Acelea sunt lucrurile pe care ar trebui să le facem cu adevărat.

Eliminarea restricțiilor din modul de lucru ar avea beneficii imense, nu doar asupra educației, ci asupra oricărui domeniu sau sistem. Desigur, e nevoie de acomodare și încrederea că acest nou mod de a percepe și organiza lucrurile poate funcționa, însă rezultatele pot fi uimitoare. Oamenii care nu sunt îngrădiți devin mai responsabili, își găsesc mai ușor pasiunile și le urmează cu mai mult entuziasm.

Dacă toți copiii ar fi educați precum acesta, nu credeți că s-ar întâmpla schimbări extraordinare în societate? Ah, dacă aș avea 13 ani din nou….

Poate ar trebui să încercăm să împrumutăm toți câte ceva din mentalitatea de hacker, care nu are nicio legătură cu dimensiunea negativă care i se conferă. Hackerii sunt abili, agili, capabili să deconstruiască obiecte, sisteme, metodologii. Ei sunt cei care găsesc soluții noi, mai simple, mai creative și de multe ori neașteptate. Asta fiindcă ei nu joacă conform regulilor. Dar, până la urmă, care e sensul de a urma o serie de reguli care nu ni se potrivesc?