Nick Carraway: Gatsby believed in the green light, the orgastic future that year by year recedes before us. It eluded us then, but that’s no matter – tomorrow we will run faster, stretch out our arms farther… And one fine morning – So we beat on, boats against the current, borne back ceaselessly into the past.

Există filme care aduc la viață povești pe care le citim și care prind contur doar în mintea noastră. Cel mai adesea, marile cărți sunt ecranizate stângaci, fără a reuși să evoce profunzimea trăirilor pe care le experimentăm în timp ce parcurgem cu nesaț rândurile unei cărți de excepție. Nu este, însă, cazul fimului ”Marele Gatsby”.

Am recitit cartea de curând, în așteptarea acestui film care îmi stimula imaginația mai mult decât aș fi crezut. N-am fost niciodată o mare fană a literaturii americane, cu care nu prea m-am identificat, cu mici excepții (spre exemplu, am încercat să citesc ”Zgomotul și furia” de 3 ori și nu am reușit niciodată). ”The great Gatsby” are însă un potențial uriaș și a rămas până astăzi un punct de referință în literatura universală grație modului în care lasă loc interpretărilor de tot felul.

Am mers să văd adaptarea lui Baz Luhrmann (Moulin Rouge, Australia) cu o curiozitate nestăvilită și cu așteptări mari. Trailer-ul și coloana sonoră realizată de Jay Z au fost suficiente încât să mă motiveze să ajung cât mai repede la film.

M-am instalat confortabil în cel mai bun fotoliu din sala de cinema preferată, alături de sufletul drag care-mi face zilele frumoase, și am așteptat. Am avut parte de un festin vizual, de personaje decupate cu grijă, de scene și decoruri extravagante și de trăiri pătimașe. Un film 3D veritabil, ”Marele Gatsby” are o tehnică deosebită prin care atrage cititorul în poveste, tehnică provenită, desigur, din modul în care este scrisă cartea.

O adaptare care respectă întrutotul povestea din carte, ”Marele Gatsby” s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele și m-a cucerit. Di Caprio este, din nou, admirabil, dând viață personajului enigmatic în jurul căruia se construiesc toate fericirile și tragediile celorlalți. Carey Mulligan este splendidă în rolul lui Daisy, pe care o interpretează cu grație, cu emfază, dar și cu afectare.

Lumea lui Baz Luhrmann este caracterizată de exces, superficialitate, temporaritate. Este universul în care dramele se succed și se vindecă la fel de repede precum toanele modei trecătoare. E o lume în care puțini sunt cei care au luciditatea de a contempla ce se petrece, care au curajul de privi realitatea în față. E lumea lui F. Scott Fitzgerald și e lumea noastră. Poate de aceea am trăit acest film cu o intensitate deosebită. Și pentru că e bun și emoționant.

De aceea ar trebui să-l vedeți. Eu zic să începeți săptămâna cu o rezervare.