Sa continuam…

Am plecat cu strangere de inima de la Sighisoara, mai ales ca urmatoarele sute de kilometri nu sunau deloc imbietor, iar caldura de afara se anunta insuportabila. Traseul de a doua zi a fost: Sighisoara – Ludus – Campia Turzii – Turda – Cluj Napoca – Dej – Baia Mare.

Am fost placut impresionata de oraselul Campia-Turzii, extrem de curat, cu multe flori si foarte cochet. Nu aveam o imagine prea clara despre el, dar am ramas cu o imagine foarte placuta in minte, chiar daca am fost doar in trecere.

Am facut o oprire la Cluj, in care ne-am invartit de vreo 3 ori pe strazile din centru in cautarea unui loc de parcare, ceea ce ne-a dat destule batai de cap. Cand in sfarsit am gasit un loc de parcare langa Universitatea Babes-Bolyai, in fata Bisericii EvangheliceLuterane, am constatat ca nu aveam suficiente monede pentru automatul din parcare. Asa ca a trebuit sa strangem de pe unde am gasit sa schimbam si am reusit, intr-un final sa mergem sa vizitam cate ceva.

Mai intai am mers la biserica Sf. Mihail din centrul Clujului, al carui stil gotic ma impresioneaza de fiecare data. Am descoperit cu amuzament ca exista si o biserica a Piaristilor si le sugerez dragelor care cred ca fac “piar” (adica prepara cafele si isi expun decolteul) sa mearga acolo si sa se roage pentru inca un neuron.

Apoi am luat-o la pas, pe deal in sus, inspre Gradina Botanica, de care imi aduceam aminte din clasa a XII-a, cand am mers la Olimpiada Nationala de Limba si Literatura Romana. Ma asteptam sa vad ceva mai multe flori, insa piesa de rezistenta a gradinii botanice raman serele cu palmieri si alte plante exotice. Trebuie neaparat sa vedeti nufarul cu frunze uriase! Cred ca ar sta lejer la soare pe o frunza din aceea o pisica de greutate normala. 😀 Avea si un boboc urias si sunt tare curioasa cum arata cand e inflorit.

In rest, n-am mai apucat sa vedem mare lucru, fiindca mai avema un pic de mers si deja eram semi-obositi, dar Clujul e un oras tare frumos, de care nu m-as satura. De acolo mi-am cumparat, in clasa a XII-a, cea mai draga si pretioasa carte a mea: “The portrait of Dorian Gray”, o editie superba in engleza din anul 1908. Pe langa faptul ca e cartea mea preferata, mai are si 100 de ani. 😀 Stiu ca am plecat atunci cu jumatate de geamantan de carti si cred ca mi-as petrece zile intregi prin anticariatele din Cluj, fara sa ma plictisesc vreo secunda.

Partea de drum dintre Cluj-Napoca si Dej a fost extrem de obositoare si aglomerata. Camioane, tiruri, gropi, bucati intregi de asflat rase etc. Cunoasteti peisajul. La multi kilometri in fata ne-am intalnit si cu muncitorii care faceau de zor gropi imense in asfalt si il curatau pentru o noua asfaltare care era programata Dumnezeu-stie-cand, fiindca in urma lor nu venea nimeni.

Am ajuns, in final, si in Baia Mare si primul lucru pe care l-am observat (si care, ulterior, mi s-a confirmat) a fost amplasarea cel putin ciudata a semafoarelor. Daca ati fost pe acolo, stiti despre ce vorbesc. In rest, e un oras mai mare decat ma asteptam, cu multe sensuri giratorii si intersectii dubioase, dar curat si frumusel. Ne-au intampinat prietenii nostri de familie, am facut cunostinta cu pisicile lor (cu care m-am jucat de zor in zilele ce au urmat), iar seara am picat intr-un somn profund, dupa atata drum.

Pozele lipsesc din aceasta zi, fiindca, la plecarea din Sighisoara, am constatat cu stupoare ca aparatul nostru digital a cedat. Si nu din cauza ca l-as fi traumatizat cu ceva, ci, pur si simplu a cedat. I-or fi de-ajuns 6 ani sau poate avea nevoie de odihna si el si n-a mai vrut sa-si deschida diafragma. Acum e la doctor, fiindca nu eram pregatiti de investitia intr-o noua camera digitala, dar si cand vom fi…:D (mu ha ha!) Am facut niste poze cu telefonul, pe care, spre rusinea mea, inca nu le-am descarcat. Daca va fi vreuna demna de interes, o sa completez postul. No worries, poze din urmatoarele zile am, fiindca dragii nostri prieteni ne-au imprumutat aparatul lor. 😀