Mai putin, dar mai valoros

Am tot început să scriu multe articole în ultimele zile, însă n-am reușit să public niciunul. Mi-am dat seama că există două cauze pentru acest lucru.

Primul motiv este veșnicul exces de informație din toate părțile. Din păcate, nici măcar filtrele personale nu mai reușesc să facă față informației superflue, care curge la nesfârșit. Din cauza aglomerării și a zgomotului continuu, nu am reușit să-mi regăsesc concentrarea obișnuită pe care o am. Nu este o scuză, ci doar un fapt.

Al doilea motiv ar fi că, pentru moment, mi se pare mai important să scriu atunci când am ceva valoros de comunicat. Nu mai văd sensul de a scrie doar pentru a umple pagini și feed-ul abonaților. Atât în munca mea, cât și în articolele pe care le caut și le parcurg, îmi doresc tare mult să găsesc autenticitate, relevanță și valoarea. Prefer să îmi dedic timpul unui film de 3 ore, unui articol de calitate, în care au fost investite timp și efort, sau unei cărți de sute de pagini care îmi oferă ocazia să descopăr lucruri noi despre mine.

excesul de informatie

Cred că acest lucru se întâmplă firesc, în timp. La început îți dorești să fii în toate locurile interesante, să cunoști toți oamenii, să urmărești toate blogurile, să scrii tot ce poți scrie. Apoi începi să nu mai ai timp de toate aceste lucruri. Începi să obosești și să realizezi că trebuie să îți drămuiești eforturile și energia. Și începi să fii mai atent în ce investești acest timp și acest efort. Dar vrei în continuare să cunoști oameni care te inspiră, să descoperi locuri noi și să le revezi pe cele dragi.

Așa am ajuns eu să apreciez ”mai puținul”, care, deseori, e mai valoros decât acel mult care devine copleșitor. E ca acele nopți în care reușești să dormi doar câteva ore, însă somnul e dulce și liniștit, netulburat de vise sau frământări. Așa îmi doresc eu să-mi pot construi zilele. E însă un exercițiu continuu de autodescoperire și de cizelare a filtrelor proprii.

De aceea încă mai stau în coconul meu de liniște, unde pot închide ochii și unde pot respira profund.

Voi cum vă descurcați cu avalanșa de notificări, articole, știri, întrebări, cărți… tot?

9 Responses

  1. Lucica
    Jan 24, 2013 - 12:30 AM

    La un moment am realizat ca nu am cum sa fiu in trei locuri o data si nici nu am cum sa citesc toate articolele din feed si oricat de mult as filtra informatia am realizat ca este prea multa. Astfel, am inceput sa ma auto-disciplinez, sa aleg doar ce e bun pentru mine si sa ma bucur mai mult de ceea ce imi face mai multa placere. Asa cum ai spus si tu, este un proces lung si uneori anevoios dar vom trece cu bine si prin asta :).

    Reply
  2. Anda
    Jan 24, 2013 - 02:51 AM

    am aceeasi problema. Daca las Facebook-ul pornit, emailul deschis si feed-ul rss se tot actualizeaza, nu mai apuc sa scriu pe blog, sa-mi fac treaba care-mi este cu adevarat folositoare. Solutia? Off toate aplicatiile care-mi pot distrage atentia. Informarea poate sa mai astepte, sa fie amanata pe seara…

    Reply
    • Andra Zaharia
      Jan 24, 2013 - 12:53 PM

      Aceasta e situatia ideala. Din pacate, parte din jobul meu este sa monitorizez conversatiile si sa fiu la curent cu tot ce e relevant. Nu e insa imposibil de gasit si solutii care sa ajute.

      Reply
  3. Alexandru
    Jan 24, 2013 - 12:36 PM

    Am trecut și eu prin etapa asta, dar am ajuns (cumva forțat de împrejurări) să prioritizez. Mi-am automatizat diverse filtre/liste pentru a fi la curent doar cu ce mă interesează și ce e important.

    Este destul plăcut când vezi cât de mult timp liber ai la dispoziție când renunți la lucrurile neimportante.

    Reply
    • Andra Zaharia
      Jan 24, 2013 - 12:53 PM

      Asta incerc si eu sa fac. Sunt si joburile noastre de natura sa ne expuna tot timpul la foarte mult continut. Dar important e sa ne cautam si sa ne consolidam echilibrul personal si profesional.

      Reply
  4. worldofsolitaire
    Jan 24, 2013 - 12:37 PM

    Buna, Cu toata criza de timp, nu rezist întrebării:tu eşti în avatarul de la com?Că pari altă persoană, mult mai ,să zicem zâmbitoare!
    Apoi, cred că proverbul cu vrabia mâna şi gardul, nu trebuie uitat/neglijat.
    Madi şi Onu

    Reply
    • Andra Zaharia
      Jan 24, 2013 - 12:51 PM

      Eu sunt in poza, pot sa te asigur. 🙂 Sunt si zambitoare si sunt si serioasa, cand e vorba de treaba. 🙂

      Reply
  5. Alex
    Feb 07, 2013 - 11:23 PM

    …tot mai simplu….am inceput sa le ignor….)

    Reply
  6. Silviana
    Feb 08, 2013 - 10:06 AM

    Am devenit extrem de selectiva atat in sursele de informare, cat si in ce promovez.

    Am stat zile ca sa imi curat pana si feed-ul de la Facebook. Relevanta e cuvantul cheie.

    Reply

Leave a Comment

 

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.