Un serial la care ma uit de curand, The Tudors – pe care vi-l recomand cu caldura – m-a inspirat sa scriu cele ce urmeaza.
Suntem departe de era cavalerismului, cand femeile se imbracau in rochii lungi, iar barbatii se intreceau in a-si dovedi puterea in turniruri. Suntem departe de epoca romantismului, de priviri pline de subinteles, de lungile “campanii” de cucerire duse de barbati pentru a obtine favorurile unei femei. Dar de asemenea, ne aflam la o mare distanta in timp de vremea in care femeile erau demne, distinse si emanau feminitate.Astazi nimic nu mai e misterios, totul e dezvaluit, disecat, demitizat, descompus pana in partile cele mai mici. Lipseste placerea jocului, a descoperirii, a cucerii. Ne-a ramas doar o daruire fizica fara nici un fel de substrat mental sau sufletesc.
Femeile sunt de vina pentru ca multe dintre ele considera ca totul li se cuvine. Nimic mai gresit! Pe un barbat (adevarat) trebuie sa stii sa-l cuceresti mai intai cu mintea, iar apoi cu trupul. De ce va plangeti ca va vad ca pe niste obiecte? Aceasta e impresia pe care o dati prin aspectul si comportamentul vostru. Barbatii nu au nevoie doar de o femeie in pat. Ei au nevoie de o femeie inteligenta, care sa stie sa le fie alaturi si sa-i poata reprezenta in societate, si nu numai ca simpla prezenta fizica. Pe cand societatea era exclusiv patriarhala, femeile se faceau mult mai greu remarcate. Era nevoie de atunci de cultivarea spiritului si de ingrijirea corpului, de manifestarea unei feminitati subtile, dar de un magnetism mult mai puternic. E nevoie de o revenire la cultivarea sufletului si o reasumare a decentei pentru a readuce farmecul femeilor. Acesta nu rezida in dezgolirea trupului, ci in acoperirea cu eleganta a acestuia, rezida in gesturi distinse si intr-un limbaj ales. Nu sunt deloc de moda veche, insa am nostalgia unor vremuri in care nu totul era expus ca o marfa sub ochii avizi ai negustorilor de suflete. Mi-e dor de timpul in care femeile se daruiau cu eleganta si erau capabile de sacrificii adevarate, de epoca in care iubirea era un sentiment nobil si crescut cu grija.
“Gallantry to women – the sure road to their favor – is nothing but the appearance of extreme devotion to all their wants and wishes, a delight in their satisfaction, and a confidence in yourself as being able to contribute toward it.”
William Hazlitt
Barbatii sunt de vina fiindca au, la randul lor, impresia ca femeile le stau la picioare, ca de nu e una, se gaseste alta. Din nou, greseala! Femeile (inteligente) nu au nevoie ca barbatul sa-si dovedeasca masculinitatea prin grosimea portofelului, a accesoriilor sau a vreunei parti a corpului. Ele au nevoie de un partener care sa le aduca aminte de valoarea lor, care sa le faca sa se simta puternice, care sa le protejeze atunci cand sunt vulnerabile. Un barbat adevarat este acela care te face sa tremuri cu o simpla privire, care te cucereste cu tact, prin gesturi pline de tandrete si care stie sa te lase sa-l descoperi treptat, fara a-ti ascunde nimic. Un barbat puternic stie sa te satisfaca intelectual, stie sa zambeasca misterios si stie sa te cucereasca prin cele mai diverse cai. Un barbat adevarat este fermecator prin simpla lui prezenta, cu o personalitate aparent transparenta, insa, in fapt, greu de patruns. Un barbat ce merita totul are nevoie de o femeie puternica pentru a se implini. Mi-e dor de epoca in care mai intai femeile erau mangaiate cu soapte, iar barbatii isi puteau doar imagina ce se ascunde sub rochiile bogate.
“Men’s minds are raised to the level of the women with whom they associate.”
Alexandre Dumas Père
Uneori ma las coplesita de idealism, insa am constatat ca el m-a ajutat si ma ajuta in continuare sa vad lucrurile altfel. Pentru ca poate fi altfel, pentru ca putem sa nu fim la fel ca restul lumii, complacandu-ne in mediocritate. Inca pastrez sentimentul daruirii sufletesti ca pe un gest ce ascunde mult curaj si care imi da sentimentul unei demnitati aparte. Desigur, refuz sa generalizez. Nu toate femeile si nu toti barbatii sunt la fel. Se mai gasesc inca, si de o parte si de alta a taberei, oameni care inca mai pastreaza in ei acea demnitate si acea capacitate intelectuala si sufleteasca de a privi cu profunzime relatiile amoroase.
Eu am avut norocul sa intalnesc un astfel de barbat, inteligent, puternic, fermecator, misterios, sincer, pe care imi doresc sa-l am alaturi de mine cat mai mult timp de acum incolo. El stie sa ma faca fericita, chiar departe de el fiind, si m-a ajutat sa ma redescopar intr-o noua lumina. Iar pentru asta ii multumesc din suflet!
