LiBEARty – rezervatia de ursi de la Zarnesti
Poate l-ați văzut și voi pe Max, ursul care era plimbat adesea pe lângă Castelul Peleș din Sinaia. Un urs mare, brun, la care lumea se uita cu teamă sau pe care îl priveau toți cu multă curiozitate. Unii dintre voi poate ați făcut și poze cu el, contra unei sume modice, sau poate i-ați văzut pe alții făcând asta.
Ce nu știți este că Max era un urs chinuit. Individul care-l ținea acolo îi dădea somnifere și alcool, ca să nu fie agresiv, așa cum un urs de talia sa este, în mod obișnuit, pentru a-și proteja teritoriul. Lui Max i-au scos și o parte din dinți, ca să nu-i muște pe turiști și l-au orbit, în același scop.
Povestea ursului Max este una care-ți rupe inima, însă vestea bună este că ea are un final fericit, dacă-l putem numi astfel. Max este unul dintre cei 79 de urși care trăiesc în rezervația LiBEARty de lângă Zărnești, pe care am vizitat-o în weekend.
Cum ajungi la rezervație
Despre rezervație am văzut un reportaj pe canalul Travel acum ceva vreme și m-au frapat cuvintele minunate spuse de către vizitatorii surprinși de către cameraman. Erau tare emoționați și încântați de ce văzuseră acolo, așa că mi-am spus că trebuie să văd acest loc eu însămi.
La ieșirea din Zărnești către Râșnov se face un drum spre stânga, marcat ceva mai discret decât ar trebui, care continuă vreo 2 kilometri pe un deal, până la rezervație. Drumul nu este asfaltat, însă este perfect practicabil și vă va aduce priveliști tare frumoase.
Când am ajuns la rezervație, scenariul prezentat în reportajul de pe Travel s-a adeverit: mai mult de jumătate din grupul de vizitatori era de peste hotare, iar dincolo de bariera de la intrare ne așteptau povești pline de emoție.
Povești triste, cu final fericit
Vizitarea rezervației se face alături de un ghid care povestește despre urșii aduși acolo, despre condițiile în care trăiesc acum și despre grija care li se oferă. De cele mai multe ori, scenariul este același: urșii au fost salvați de proprietari care îi exploatau, de la circ, din spatele restaurantelor de la munte, ba chiar și de la o mănăstire. Ei nu pot supraviețui în sălbăticie, fiindcă nu au instincte și nu știu să hiberneze sau să-și caute singuri hrana, fiind învățați că oamenii le dau de mâncare.
Deși au aproape 70 de hectare de pădure, donați de primăria Zărnești, unde se pot plimba, mulți dintre urși parcurg un perimetru egal cu cel al cuștilor în care au crescut. Pe fețele unora dintre ei se citește chinul prin care au trecut, dar acum au parte de hrană, de îngrijire medicală și de etape de adaptare la noul habitat, menite să-i ajute să ducă o viață liniștită.
Urșii de la LiBEARty sunt sterilizați, pentru a le reduce agresivitatea naturală, astfel încât să nu existe lupte pentru teritoriu, mâncare sau femele. Unora le ia 3 luni să se obișnuiască, iar altora mult mai mult. Spre exemplu, una dintre ursoaicele aduse în rezervație își repeta întregul număr pe care fusese dresată să-l știe la circ înainte de a primi mâncare. Cu fiecare astfel de poveste mi se strângea inima și realizam, încă o dată, de ce avem nevoie de o poliție a animalelor care să facă lucruri concrete pentru a ajuta aceste necuvântătoare aflate în situații crunte.
Odată cu noi, au sosit și două reprezentante a SPCA (Society for the Prevention of Cruelty to Animals) din SUA, fiindcă cei de la LiBEARty colaborează cu astfel de organizații pentru a face schimb de cunoștințe și pentru a se ajuta reciproc. În rezervație se găsește chiar și un urs adus din Texas!
În timpul vizitei noastre am văzut peste 20 de urși care mâncau mere și portocale, care se bălăceau în iazuri special amenajate și care trăiau liniștiți și îngrijiți. A fost o experiență extraordinară și mi se pare că cei care au creat această rezervație în 2005 merită toată aprecierea și ajutorul celor care vor să se implice.
Dacă aveți drum prin zona Bran, vă recomand cu multă căldură să faceți o vizită la rezervația LiBEARty, de unde veți pleca cu o doză extraordinară de energie pozitivă, dar și cu o lecție despre cum omul poate face lucruri minunate pentru habitatul animalelor sălbatice. Despre rezervație a mai scris și Imperator Travel.
PS: Dacă vă întrebați dacă individul care l-a chinuit pe Max sau orice altă persoană care a chinuit vreunul dintre acești urși a pățit ceva ca urmare a nemerniciei sale, aflați că, din păcate, răspunsul este nu. Cred că avem un drum lung de parcurs până la a avea o legislație capabilă să gestioneze astfel de situații și spun asta cu mare părere de rău.